29 ianuarie 2009

Un pic de Rai...

La capatul fiecarei ploi e mereu un colt de Rai... cu ingeri frumosi si zambete calde, cu zboruri intregi si jumatati de ganduri in culori, cu parfum de primavara prins ciudat intr-un alb de floare sau cu vorbe spuse in soapta...

La inceputul fiecarei priviri aluneci mereu prin Rai... printre rugaciuni si stropi de iubire, printre rasuri de copii si dorinte de oameni prea mari, printre visele din iarna de-afara sau printre atingeri si imbratisari de drag...

Iar in fiecare sarut de-al tau mi-e mereu un pic de Rai... cu priviri luminoase si mangaieri parfumate, cu buze fierbinti si cuvinte de dor, cu liniste mare ce-ti innopteaza ciudat prin par sau cu minuni zambite de ingeri...


26 ianuarie 2009

Gând simplu.

Noaptea nu era deloc albastra... luna uitase demult sa ne lumineze gandurile si visele prea multe, iar zambetele ne inghetau ciudat pe vreo alee pustie din parcul Cismigiu... poate stiam prea bine ce sa-ti spun, insa iti taceam usor absent si te tineam doar mai strans de mana... era destul de frig si da, aproape sigur noaptea nu avea nici o culoare...

Am si uitat ce ne-am povestit pret de vreo ora si ceva... pe langa noi treceau perechi grabite sau poate vreo bunica prafuita de vreme cu nepotelul in sfarsit obosit, in priviri nu ne luminau deloc primaveri, iar pe buze emotia si iarna de-afara patinau stangaci ca doi incepatori... te-am imbratisat apoi ne-am sarutat intaia oara si inimile cred ca au facut schimb intre ele de sub hainele groase... timp de vreo ora si ceva totul a fost prea firesc, dar da, poate am mai uitat cate ceva din tot ce ne-am povestit...

Atunci cred ca ne-am vazut altfel... sau poate se intamplase mai demult intr-un amestec dansant de priviri caprui si verzi, de zambete pe furis sau atingeri ca din intamplare... la urma urmei era doar o sambata fara zapada, cu taceri reci si apasatoare, inceputul noptii intr-un Cismigiu pustiu si frigul prea intepator, era ce-i drept si senzatia aceea ciudata a unei ierni cu minuni, dar in rest... mai nimic... doar glasul soptit si chipul frumos, mangaieri prin par si strangeri in brate, tarziu de tot o sarutare si-apoi... o liniste perfecta... da, atunci te-am simtit altfel... si m-am indragostit de tine...


24 ianuarie 2009

Ratacire... zâmbind.

Noaptea imi da tarcoale, iar intunericul incearca sa ma sperie furisandu-se in umbre si-n friguri umede... la fiecare pas imi ranjeste ciudat vreun gand din ziua ce tocmai a trecut sau poate cate-un vis aiurea din somnul ce-o sa vina... imi ploua rece si-absent peste toate... dar eu zambesc...

Uneori ma doare fiecare secunda in care mi-e dor, iar tacerile toate imi sfasie bucati mari de liniste si cuvinte-n culori... as vrea sa te gasesc in orice soapta, as vrea sa stiu sa te adun dintre vorbe sau din vreo rugaciune de seara... timpul imi moare absent peste toate... iar eu zambesc...

Intr-o regasire tarzie pe buzele tale, am inceput sa cred in minuni... Dumnezeu ma priveste cu drag si cu ingeri din ochii tai, iar prin par si pe piele noaptea a uitat sa ma mai sperie... acum te stiu pe de rost dintr-un sarut fierbinte sau din vreo atingere de dor... ti-adorm absent in brate, iar peste toate te-aud cum imi spui "te iubesc"... si zambesc...


21 ianuarie 2009

Regasire intr-un sarut.

La inceputul serii esti mereu mai usoara si pasul tau imi pare ca-mi umbla plutind printre ganduri... ochii-ti lumineaza a primavara si pe obraz s-au oprit sa se joace de-a iarna doi pui de inger.... ma tii de mana si-mi vorbesti despre toate, iar eu ma simt mult prea bine sau te simt doar perfecta... candva, la inceputul unei seri cu povesti dintr-un sfarsit ciudat de an, ne-am sarutat...

Pe buzele tale mi se topesc rasuri si zambete-n curcubeu, iar gurile ni se amesteca firesc in sarutari patimase... nici nu-mi mai pasa ca-n jur ne e frig sau ca ne danseaza peste tample ingheturi, nu-ti mai conteaza demult amintirile in alb si negru, caci de-acum ne iubim in culori... dintr-o imbratisare cu doruri multe inventam paradisuri si pacate dulci, iar mainile sculpteaza prin par si prin carne inceputuri imense de lumi...

La inceputul serii esti mereu minunata si gandul tau imi pare ca-mi umbla plutind prin suflet... privirea ti se uita luminand inspre noapte si pe obraz ti s-a oprit sa rasara senin luceafarul albastru... te tin de mana si-ti soptesc universuri, iar tu-mi vorbesti cu prea multe taceri sau imi taci doar perfect peste linisti... intr-o regasire tarzie de la inceputul unei iubiri, doi pui de inger au invatat sa zboare usor si perfect... ca un sarut...


14 ianuarie 2009

Regasire de azi-noapte.

Mai da-mi o noapte... atat... si am sa ma transform in gand bun, am sa devin idee geniala in mintea vreunui Dumnezeu ce-a uitat sa se roage sau am sa fiu, prea simplu, doar eu... iar dimineata am sa ma prefac in timp si-n miros de trandafir sau de secunde multe pe pielea ta adormita...

Haide, mai da-mi o noapte... de atat am nevoie sa imi inventez vreo fericire, sa cred in minuni si sa invat sa sper din nou... iar la sfarsitul visului cu tine am sa ma trezesc nemuritor de toate, pe umeri as avea aripi de luceferi si-as sti, firesc, sa-ti zbor prin paradis...

Asa ca mai da-mi o noapte... ti-as arata cum se nasc lumile intr-un zambet ingeresc exact la ora 12 si un sfert, apoi ne-am desena din priviri vreo poveste de iarna, pe care ti-as spune-o abia soptit inainte sa-mi adormi in brate... iar in zori doar te-as iubi mai mult... atat...


11 ianuarie 2009

Regasire in doi.

Iarna zambeste inghetat pe obrajii tai, iar noaptea ne sopteste cu minuni un concert ingeresc pentru doua voci... la inceputul unei idei ni se intalnesc ciudat doua priviri si-n ochi se aprind perfect luceafarul de albastru si un gand cu luna plina... ma saruti in liniste si ma imbratisezi in nuante verzi, iar prin parul tau timpul inventeaza pe loc cateva clipe de magie... cuvintele ni se amesteca in aer si ne adorm apoi in tacere pe pleoape si pe tamplele ingemanate... mainile noastre se impreuneaza firesc intr-o rugaciune tarzie, iar Dumnezeu ne deseneaza cu mangaieri un inceput de dorinta...

La miezul noptii doi pui de ingeri se incalzesc cu sarutari pe obrazul tau, iar dintr-o mangaiere pe frunte isi uita absenti ultima iarna... la inceputul unei priviri te gasesc mereu minunata si-n ochi iti aprind zambind luceafarul albastru si luna plina... ma saruti in culori de verde si in nuante de infinit, iar prin parul tau Dumnezeu se roaga ciudat peste timp... imbratisarea mea inventeaza un tremur usor pe buza ta de jos, pe pleoapa ta adorm pe rand toate dorintele si pe tamplele ingemanate ni se naste in tacere o liniste mare... ne amestecam tarziu intr-un dor prea firesc si ne soptim apoi iubirile atat de perfect... ca intr-un concert pentru doua voci...


07 ianuarie 2009

Regasire... spre tine.

Acum stiu... esti raspunsul corect la fiecare intrebare, esti zambetul frumos de pe buzele mele si esti linistea toata atunci cand ma privesti... da, esti visul de la inceputul fiecarui somn, esti gandul bun ce ma urmareste inainte de culcare sau aiurea, esti zborul usor si rugaciunea mea de seara... esti joc de copil ce rade curat, esti dorinta si suspin de femeie, esti ingerul drag si mi-esti mereu Dumnezeu, esti Universul intreg, esti cel mai simplu infinit, esti timpul etern si varful lumii pe care ma catar doar pentru a te regasi atat de perfecta, esti iarna de-afara si primavara din mine, esti sarutul cel mai dulce si imbratisarea de dor, esti noaptea din par sau din jur, esti dimineata mea senina si mi-esti nimic sau orice... intr-o zi te-am vazut altfel... si-ti multumesc... iar acum stiu ca esti minunata si ca pentru mine esti, atat de simplu, TOTUL... si te iubesc...


04 ianuarie 2009

Zâmbete...

Are o suta de feluri de a zambi... un fel de a zambi atunci cand se bucura sa ma revada, un fel de a zambi atunci cand ii este dor, are cate un fel de a zambi pentru fiecare minut de dupa miezul noptii si zambeste minunat atunci cand e fericita... are un fel de a zambi exact inainte sa adoarma cu tampla pe umarul meu, un fel de a zambi atunci cand viseaza, are un fel de a zambi cand e putin trista si zambeste ca un copil atunci cand o sarut pe obraz... are un fel de a zambi cand ii tac printre ganduri, are un fel de a zambi cand ii soptesc o minune, are cate un fel de a zambi pentru fiecare "te iubesc" de-al meu si cate unul pentru orice liniste mare... intr-o zi ea mi-a zambit cu ingeri... i-am invatat pe de rost fiecare suras si mi-am adus aminte sa zbor peste lumi... da, acum stiu sa ii spun intr-o suta de feluri cat imi e de draga... cate unul pentru fiecare zambet al ei...


02 ianuarie 2009

Regasire de drag.

M-am asezat la umbra visului tau... zambesti prin somn si sub pleoapele tale se nasc inceputuri de minune... pe obrazul stang un pui de inger se joaca in liniste cu un sarut si pe buze se trezeste abia soptit numele meu... iar eu te privesc cu noapte si cu adieri prin par, apoi ti-adorm tarziu pe ultimul gand de-aseara...

M-am regasit la umbra zambetului tau... visezi ca zbori si sub pleoapele tale ma nasc firesc intr-un inceput de minune... te sarut cu ingeri pe obrazul stang, iar pe buze ti se trezeste in soapta o liniste... ne privim de drag si cu dor prin noapte, apoi adormim iubindu-ne tarziu pe ultimul gand de-aseara...