24 ianuarie 2009

Ratacire... zâmbind.

Noaptea imi da tarcoale, iar intunericul incearca sa ma sperie furisandu-se in umbre si-n friguri umede... la fiecare pas imi ranjeste ciudat vreun gand din ziua ce tocmai a trecut sau poate cate-un vis aiurea din somnul ce-o sa vina... imi ploua rece si-absent peste toate... dar eu zambesc...

Uneori ma doare fiecare secunda in care mi-e dor, iar tacerile toate imi sfasie bucati mari de liniste si cuvinte-n culori... as vrea sa te gasesc in orice soapta, as vrea sa stiu sa te adun dintre vorbe sau din vreo rugaciune de seara... timpul imi moare absent peste toate... iar eu zambesc...

Intr-o regasire tarzie pe buzele tale, am inceput sa cred in minuni... Dumnezeu ma priveste cu drag si cu ingeri din ochii tai, iar prin par si pe piele noaptea a uitat sa ma mai sperie... acum te stiu pe de rost dintr-un sarut fierbinte sau din vreo atingere de dor... ti-adorm absent in brate, iar peste toate te-aud cum imi spui "te iubesc"... si zambesc...


Niciun comentariu: