06 februarie 2009

Ratacire... de vis.

Se facea ca eram doua aripi curate pe spatele frumos al vreunui inger si cresteam in alb pana la Dumnezeu... inventam in doi zboruri inalte si rugaciuni de seara, iar de pe marginea norilor pufosi stiam mereu sa alunecam sfant...

Se facea ca eram doua priviri si ne rataceam prin ochi de drag cu doruri imense... intreg universul isi aflase culcusul si somnul tarziu pe genele tale, iar pleoapa mea se inchidea visand peste lumile toate...

Se facea ca eram doua culori ce se contopeau ciudat in linia orizontului... ne imbratisam cu cer albastru si cu verde adanc de mare, apoi radeam senin cu apusuri peste fiecare infinit...

Se facea ca eram doua stari ce se amestecau perfect inspre noapte... taceam firesc in gandul celuilalt si ne zambeam cu linisti mari prin par si pe piele, apoi ne sopteam sufletele intr-un inceput de poveste...


Niciun comentariu: