Mi-ai adormit tarziu in brate... te privesc usor, cu grija, ca nu cumva sa mi te imprastii ciudat prin albul ochiului drept si sa nu mai stiu sa-ti refac din cioburi de verde imaginea perfecta... pe o scara de zambete, doi ingeri micuti invata sa urce in vis pana la Dumnezeu, iar pe-afara secundele ii soptesc deja timpului o poveste cu infinit si curgeri prin vreme...
Mana mi-a amortit in cautare pe sanul stang... te respir usor, cu grija, ca nu cumva sa mi te sfarami ciudat atunci cand pieptul mi se umple firesc de tine... te ridic cu scripeti uriasi de vise si rugaciuni pana la Dumnezeu, iar prin noi ne adorm tarziu puii de inger ce-au uitat sa mai curga prin vreme... iti inchid zambetul perfect intr-o privire de verde si-ti soptesc cu drag o minune...
Mana mi-a amortit in cautare pe sanul stang... te respir usor, cu grija, ca nu cumva sa mi te sfarami ciudat atunci cand pieptul mi se umple firesc de tine... te ridic cu scripeti uriasi de vise si rugaciuni pana la Dumnezeu, iar prin noi ne adorm tarziu puii de inger ce-au uitat sa mai curga prin vreme... iti inchid zambetul perfect intr-o privire de verde si-ti soptesc cu drag o minune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu