Singuri.

Miroase a toamna tarzie si a rece tatuat apasat pe geamuri, pe trotuar sau pe blocurile gri si aiurea... din gandurile singure se nasc idei de plecari cat mai departe... si totusi mi-e cald si mi-e zambet cand te ascult vorbindu-mi in soapta... privirea curata imi aduce aminte de doruri si de drumul inapoi, in bratele tale ma simt mereu acasa si in rasul copilaresc simt cum imi cresc muguri de aripi...

Vantul se plimba de colo-colo bolborosindu-l trist pe Bacovia si se ascunde pe sub stresini de ploaia plictisitoare... la sfarsitul inghetat al orei cinci se aude un fluierat prelung si un tren uita sa mai plece din gara... intunericul ne bate pe umar cu degetele umede, dar noua nu ne mai pasa demult... pe buzele tale fierbinti se joaca in taina saruturi, iar la mine in suflet se cam ingramadesc ciudat calduri de primavara...

Miroase a toamna rece si a uitari ploioase... intunericul se izbeste bolnav de blocurile gri si cade ametit pe trotuar... pe geamurile umede se nasc idei de rugaciune, iar pe zambetul tau ingeresc Dumnezeu tatueaza apasat o minune... si iarasi mi-e cald in privirea ta, si iar ti-e liniste la mine in brate... intr-un sarut perfect ne inventam din nou primaveri si intr-un inceput de iubire ne amintim sa zburam in doi catre iarna...