Ne-a uitat si toamna asta, iubito... era firesc sa nu-si mai aminteasca nimic de noi... oricum, dorul tot se oprise demult, atunci cand vara mi s-a frant brusc intr-o seara... imi zambesti cu drag dintr-o poza ce-mi pare de-o viata, iar in suflet imi ploua absent...
Ne-a uitat si somnul, iubito... dar poate ca e mai bine asa, oricum nu mai stiam sa visam decat caderi si alunecari din noi... ma privesti cu drag dintr-un gand ce-mi pare ca nici macar nu mai e al meu, iar in suflet deja mi-e vifor si ger...
Poate ne vom reinventa cumva dintr-o tacere imensa si poate voi reusi sa imi imaginez primavara noastra... poate ca vei invata candva sa zbori si tu peste iarna si sa ne regasim firesc la capatul dorului de tot... sau poate ca totusi ne va fi doar prea teama, iar peste toate, iubito, dragostea ne va uita si ea...
Ne-a uitat si somnul, iubito... dar poate ca e mai bine asa, oricum nu mai stiam sa visam decat caderi si alunecari din noi... ma privesti cu drag dintr-un gand ce-mi pare ca nici macar nu mai e al meu, iar in suflet deja mi-e vifor si ger...
Poate ne vom reinventa cumva dintr-o tacere imensa si poate voi reusi sa imi imaginez primavara noastra... poate ca vei invata candva sa zbori si tu peste iarna si sa ne regasim firesc la capatul dorului de tot... sau poate ca totusi ne va fi doar prea teama, iar peste toate, iubito, dragostea ne va uita si ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu