In toamna zambetul ei se lipeste rece de ferestre, iar gandurile ii ingheata ciudat in vreo amintire din vara ce-a trecut... ar vrea sa gaseasca raspunsul corect la intrebarile lui, ar vrea sa stie sa taca fiecare silaba din orice liniste perfecta... si stie ca toate ar avea din nou sens printre minunile atat de dragi...
In toamna privirea ei adoarme mereu pe o margine ascutita a miezului de noapte, iar inima cauta cu infrigurare respiratia geamana... pe sanul ei rotund se nasc inceputuri de zbor, pe arcul buzei de sus se trezeste cu oftat prelung o dorinta... si stie ca la capatul somnului orice Dumnezeu ar avea din nou un sens...
Si in toamna pielea ei miroase a colturi de paradis, iar dorul ii ingheata firesc intr-un zambet de demult... din linistea lui isi inventeaza un curcubeu perfect peste lumi, din sarutul prelung isi aminteste raspunsul corect la vreo intrebare tarzie... si stie ca pe aripile ingerului iubirile se transforma usor in minuni...
In toamna privirea ei adoarme mereu pe o margine ascutita a miezului de noapte, iar inima cauta cu infrigurare respiratia geamana... pe sanul ei rotund se nasc inceputuri de zbor, pe arcul buzei de sus se trezeste cu oftat prelung o dorinta... si stie ca la capatul somnului orice Dumnezeu ar avea din nou un sens...
Si in toamna pielea ei miroase a colturi de paradis, iar dorul ii ingheata firesc intr-un zambet de demult... din linistea lui isi inventeaza un curcubeu perfect peste lumi, din sarutul prelung isi aminteste raspunsul corect la vreo intrebare tarzie... si stie ca pe aripile ingerului iubirile se transforma usor in minuni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu