25 noiembrie 2008

Gand cu taceri...

Noaptea imi sfasie aripile si intunericul mai ranjeste o data pe cadavrul inceputului de zbor... pe pereti umbrele deseneaza ciudat caderea unui inger, iar din ceasul de pe noptiera secundele ingenuncheaza absurd intr-o rugaciune tarzie... imi caut infrigurat o ultima intrebare, as vrea sa mi-aduc aminte de un alb printre griuri, dar tu-mi taci iarasi negru vreun raspuns ascutit...

Ah, am obosit cumplit si mi-e teama de noaptea cea mare, as vrea doar sa inchid ochii si sa visez in culori... pe podea toamna picteaza rece moartea luceafarului, iar la geam vantul silabiseste umed un frig universal... imi caut in gand o privire verde, as vrea sa-ti aud vocea blanda, insa tu-mi taci peste plans si prin dor...

Noaptea imi sfasie zambetul si intunericul mai suspina o data pe ramasitele puilor de inger... pe pereti Dumnezeu deseneaza in alb si negru o rugaciune tarzie, iar in ceasul de pe noptiera secundele gri se ingramadesc ciudat inspre ora unu... imi caut infrigurat un inceput de vis, as vrea sa imi spui din nou o poveste, dar tu-mi taci cumplit peste linisti si ma dori repetat...


Niciun comentariu: