Gand cu ploi.

Astazi am sa fiu iarasi clipa in care anotimpurile se imbratiseaza si-si zambesc in tacere... si am sa iti fiu gandul racoros si amintirile in care tremuram ciudat tinandu-ne de mana... astazi, iubito, voi fi ploaia cu care ingerii plang firesc pe pamant...

Astazi am sa fiu minunea ce se joaca razand pe degetul tau si-ti sopteste o liniste din vara trecuta... si am sa iti fiu dorul imens si privirea din suflet care te face sa te indragostesti mereu... astazi, iubito, voi fi ploaia cu care toamna moare tarziu la tine in fereastra...

Si astazi am sa fiu din nou inceputul de zbor pe care un pui de inger il incearca zambind prin parul tau... si am sa iti fiu imbratisare calda si sarutarea usoara ce-ti adormea mereu pe buza de sus... astazi, ingere, voi fi ploaia cu care iti cad de drag peste iubire...

Ratacire de noapte.

Noaptea visele i se transforma in zboruri si-i adorm linistite pe obrajii lui Dumnezeu... ideile ii ingenuncheaza la picioare si dintr-un sfarsit de zambet isi face culcus pentru somnul usor... prin parul de tei i se zbat adieri si-ntr-un ultim gand i se mai naste-o rugaciune...

Doar noaptea clipele i se transforma in lacrimi si-i deseneaza apoi obrajii cu umbre de amintiri... inima ii bate cu putere si dorul ar vrea sa-i strige cu zgomot cumplit numele lui... pe sanul rotund se zbat rugamiti si-nrt-un ultim suspin ii mai moare un inger...

Si noaptea tacerile i se transforma in soapte si-i deseneaza o sarutare usoara pe obrajii plansi... buzele ii tremura fierbinti si amintirile i se topesc de dor intr-o privire de verde imens... in sufletul obosit i se zbat iarasi ingeri si-ntr-un inceput de vis i se mai naste firesc o iubire...

Gand cu taceri...

Noaptea imi sfasie aripile si intunericul mai ranjeste o data pe cadavrul inceputului de zbor... pe pereti umbrele deseneaza ciudat caderea unui inger, iar din ceasul de pe noptiera secundele ingenuncheaza absurd intr-o rugaciune tarzie... imi caut infrigurat o ultima intrebare, as vrea sa mi-aduc aminte de un alb printre griuri, dar tu-mi taci iarasi negru vreun raspuns ascutit...

Ah, am obosit cumplit si mi-e teama de noaptea cea mare, as vrea doar sa inchid ochii si sa visez in culori... pe podea toamna picteaza rece moartea luceafarului, iar la geam vantul silabiseste umed un frig universal... imi caut in gand o privire verde, as vrea sa-ti aud vocea blanda, insa tu-mi taci peste plans si prin dor...

Noaptea imi sfasie zambetul si intunericul mai suspina o data pe ramasitele puilor de inger... pe pereti Dumnezeu deseneaza in alb si negru o rugaciune tarzie, iar in ceasul de pe noptiera secundele gri se ingramadesc ciudat inspre ora unu... imi caut infrigurat un inceput de vis, as vrea sa imi spui din nou o poveste, dar tu-mi taci cumplit peste linisti si ma dori repetat...

Ganduri peste iarna.

Ne-a uitat si toamna asta, iubito... era firesc sa nu-si mai aminteasca nimic de noi... oricum, dorul tot se oprise demult, atunci cand vara mi s-a frant brusc intr-o seara... imi zambesti cu drag dintr-o poza ce-mi pare de-o viata, iar in suflet imi ploua absent...

Ne-a uitat si somnul, iubito... dar poate ca e mai bine asa, oricum nu mai stiam sa visam decat caderi si alunecari din noi... ma privesti cu drag dintr-un gand ce-mi pare ca nici macar nu mai e al meu, iar in suflet deja mi-e vifor si ger...

Poate ne vom reinventa cumva dintr-o tacere imensa si poate voi reusi sa imi imaginez primavara noastra... poate ca vei invata candva sa zbori si tu peste iarna si sa ne regasim firesc la capatul dorului de tot... sau poate ca totusi ne va fi doar prea teama, iar peste toate, iubito, dragostea ne va uita si ea...

Ratacire de seara.

Aseara te-am pictat in culori de luna si de stele pe un cer de suflet... ti-am soptit cu grija fiecare minune si te-am povestit perfect vantului de toamna, te-am intrebat si te-am raspuns corect, apoi te-am tacut si ti-am inchis numele intr-o taina...

Aseara m-am rugat pentru tine in culori de ingeri si de Dumnezeu... ti-am soptit cu teama fiecare zbor si te-am coborat perfect in orice respiratie, te-am vrut si te-am dorit din nou, apoi te-am prefacut ciudat in infinit si ti-am inchis faptura intr-o clipa...

Aseara te-am visat in culori de privire si de iubiri... ti-am soptit cu drag fiecare amintire si te-am gandit perfect la inceputul somnului, te-am plans si te-am ras frumos, apoi m-am indragostit a mia oara de tine si ti-am inchis dorul imens intr-un zambet...

Romanta intre doua trenuri.

La inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit in parul de tei... astepti de o vesnicie sa adormi si tu, dar somnul nu vrea sa mai vina... ramai suspendata intre doua clipe si-n departare se-aude trist cum suiera vreun tren...

Privirea ti se pierde in vara de ieri si-n ochii larg deschisi lacrimile verzi se joaca de-a marea... ah, si-ai vrea atat de mult sa adormi, dar visul nu vrea sa mai vina... ramai impietrita intre doua rugaciuni si-n minte se-aude cum mai moare vreun gand...

Si la inceputul noptii un pui de inger ti-adoarme obosit pe dorul de ieri... astepti de-atata timp sa adormi si tu, dar linistea a uitat sa mai vina... ramai suspendata intre doua iubiri si-n suflet se-aude tarziu cum mai pleaca un tren...

Gand cu taceri.

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta... oricum nu as mai stii sa-ti raspund corect... cuvintele mi le-am pierdut pe vreo margine ciudata de vara cand invatam sa plang cu taceri si cadeam obosit printre noi...

Nu ma-ntreba de ce mi-e teama-n noaptea asta... de frigul de-afara sau de iarna din suflet, de zgomotul ploii sau de somnul prea greu... mai bine inchide-mi buzele cu un sarut sa nu-mi mai aud nevorbirea...

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta... oricum nu as mai sti sa te gandesc corect... ideile mi le-am pierdut pe vreo margine ciudata de toamna cand invatam sa cred in taceri si cadeam ingeresc din noi...

Ratacire prin toamna.

In toamna zambetul ei se lipeste rece de ferestre, iar gandurile ii ingheata ciudat in vreo amintire din vara ce-a trecut... ar vrea sa gaseasca raspunsul corect la intrebarile lui, ar vrea sa stie sa taca fiecare silaba din orice liniste perfecta... si stie ca toate ar avea din nou sens printre minunile atat de dragi...

In toamna privirea ei adoarme mereu pe o margine ascutita a miezului de noapte, iar inima cauta cu infrigurare respiratia geamana... pe sanul ei rotund se nasc inceputuri de zbor, pe arcul buzei de sus se trezeste cu oftat prelung o dorinta... si stie ca la capatul somnului orice Dumnezeu ar avea din nou un sens...

Si in toamna pielea ei miroase a colturi de paradis, iar dorul ii ingheata firesc intr-un zambet de demult... din linistea lui isi inventeaza un curcubeu perfect peste lumi, din sarutul prelung isi aminteste raspunsul corect la vreo intrebare tarzie... si stie ca pe aripile ingerului iubirile se transforma usor in minuni...

Gând cu îmbrătisări.

Pastreaza-ma pe piele duminica dimineata, miroase-ma proaspat si amestecat cu parfum de cafea si de zori ingeresti... prinde-mi privirea si ascunde-o intr-o nuanta perfecta de verde, cauta-mi zambetul si tine-mi tacerile aproape de sanul tau rotund... iar eu am sa te imbratisez nesfarsit cu paradis si cu stropi de Dumnezeu...

Gandeste-ma cu grija intr-o marti pe inserat, sopteste-mi incet o poveste cu iubiri parfumate si amestec ciudat de emotii... strange-mi usor mana intr-a ta, uita-mi tremuratul de drag si aminteste-ma de toate intr-un sarut infierbantat pe buza de sus... iar eu am sa te imbratisez infinit cu rugaciuni si cu stropi de fericire...

Singuri.

Miroase a toamna tarzie si a rece tatuat apasat pe geamuri, pe trotuar sau pe blocurile gri si aiurea... din gandurile singure se nasc idei de plecari cat mai departe... si totusi mi-e cald si mi-e zambet cand te ascult vorbindu-mi in soapta... privirea curata imi aduce aminte de doruri si de drumul inapoi, in bratele tale ma simt mereu acasa si in rasul copilaresc simt cum imi cresc muguri de aripi...

Vantul se plimba de colo-colo bolborosindu-l trist pe Bacovia si se ascunde pe sub stresini de ploaia plictisitoare... la sfarsitul inghetat al orei cinci se aude un fluierat prelung si un tren uita sa mai plece din gara... intunericul ne bate pe umar cu degetele umede, dar noua nu ne mai pasa demult... pe buzele tale fierbinti se joaca in taina saruturi, iar la mine in suflet se cam ingramadesc ciudat calduri de primavara...

Miroase a toamna rece si a uitari ploioase... intunericul se izbeste bolnav de blocurile gri si cade ametit pe trotuar... pe geamurile umede se nasc idei de rugaciune, iar pe zambetul tau ingeresc Dumnezeu tatueaza apasat o minune... si iarasi mi-e cald in privirea ta, si iar ti-e liniste la mine in brate... intr-un sarut perfect ne inventam din nou primaveri si intr-un inceput de iubire ne amintim sa zburam in doi catre iarna...

Gand cu regasiri.

Noaptea gandurile i se amesteca in soapta cu inceputuri de vis... in bratele lui e din nou calma si ideile i se oglindesc verzi in ochii atat de blanzi... demult uitase sa mai creada in liniste si-n plutiri perfecte... acum amintirile i se pierd printre suspine...

Strange cu mana dreapta patura, iar stanga ii alearga in nestire pe pielea si prin parul lui... pe sanul perfect ii rasar ingeri si pe gura ii infloresc trandafiri... a invatat sa planga de-atatea ori la capatul gresit al vreunei zbateri... acum stie sa zambeasca si sa se piarda simplu intr-un sarut...

Si noaptea respiratia i se amesteca in soapta cu inceputuri de iubire... in bratele calde invata sa se roage corect si in sufletul lui se stie din nou dumnezeie... demult isi uitase toate intrebarile si orice liniste parea atat de departe... acum stie ca in privirea lui de mare o sa gaseasca mereu raspunsul perfect...

Ratacire printre amintiri.

Iti vei aminti de mine... cand vantul galagios va fugi razand cu vreo amintire de-a ta sau cand privirea ti se va intuneca a ploaie, ma vei primi in gand si ma vei zambi cu drag in vreo duminica dupa-amiaza... iar eu ma voi transforma pentru o clipa intr-un suspin de dor...

Si cand toamna va incepe sa miroasa a rece si a zapezi de ingeri, iti vei aminti de zboruri si de visele pe care ne-am catarat razand pana in crestetul lumii... Dumnezeu va fi pentru o clipa doar o idee de-a ta, iar eu iti voi aluneca cu liniste in suflet dintr-o rugaciune de seara...

Iti vei aminti de mine firesc... cand vantul iti va zambi cu amintiri sau cand cerul iti va plange cu priviri de verde printre ganduri, din fuga copilareasca a soaptelor pe fereastra se va naste pe buzele tale un dor... iar eu ma voi transforma intr-o duminica dupa-amiaza si te voi iubi perfect cu toamna tarzie si cu ingeri de zapada...