E tarziu, iubire... septembrie, luni... dimineata mai poarta inca parfumul viselor de azi noapte... sunt treaz de ceva timp si te privesc cum respiri usor... pe arcul buzei tale de sus iti doarme inca linistit zambetul de-aseara, iar sub pleoapa ta danseaza perfect un inceput de minune...Iti ating parul si fruntea alba si iti mangai cu grija fiecare gand... tresari cand iti sarut umarul stang, iar mana dreapta se cuibareste in soapta pe pieptul meu... pe obrazul curat secundele au uitat sa mai alerge si timpul intreg s-a oprit in tacere la capatul celalalt al somnului tau...
Deschizi ochii si toata lumina din jur vrea sa ii mangaie in culori... perna ta poarta inca urma umbrei mele din visul de-aseara, iar prin camera simti parfumul zborului soptit... pe buza desenata perfect s-a trezit si ultimul zambet, iar sub pleoapa ta se ingramadesc cu dor zeci de lacrimi... e din nou dimineata, iubito... septembrie, luni... si mi-e atat de tarziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu