Noaptea a adormit langa pianul negru... inchid fereastra sa nu ii fie frig si o invelesc cu resturi de idei dintr-un inceput ciudat de vara... as vrea sa-i spun o poveste sau sa-i soptesc o liniste, dar stiu ca deja e tarziu... timpul curge invers in ceasul de pe noptiera si ploaia urca cu vuiet prelung inspre Rai... curand vor muri universuri... ingerii vor uita sa mai zboare si se vor ineca in lacrimi si-n nori de praf, iar la sfarsitul unei rugaciuni, Dumnezeu va ingenunchea si le va plange caderea...
Gandurile ascutite sparg geamurile lumii... un vis a inghetat pe obrazul noptii, iar somnul deseneaza pe perete umbre cenusii... as vrea sa aprind o minune sau sa tresar zbuciumat o emotie, dar mi-e deja tarziu printre amintiri... timpul alearga invers spre inceputuri si in curand vom fi din nou straini de universuri si de toate... ingerii ne vor plange uitarea de noi si caderile multe, iar Dumnezeu va ploua cu lacrimi peste sfarsitul unei rugaciuni...
Vantul ravaseste in soapta resturile zdrentuite ale unei linisti ciudate, iar noaptea a adormit langa pianul negru...
Gandurile ascutite sparg geamurile lumii... un vis a inghetat pe obrazul noptii, iar somnul deseneaza pe perete umbre cenusii... as vrea sa aprind o minune sau sa tresar zbuciumat o emotie, dar mi-e deja tarziu printre amintiri... timpul alearga invers spre inceputuri si in curand vom fi din nou straini de universuri si de toate... ingerii ne vor plange uitarea de noi si caderile multe, iar Dumnezeu va ploua cu lacrimi peste sfarsitul unei rugaciuni...
Vantul ravaseste in soapta resturile zdrentuite ale unei linisti ciudate, iar noaptea a adormit langa pianul negru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu