Mai ramai putin, iubito... o ora, o zi, o viata... nu conteaza, oricum nu e de ajuns... dar lasa-ma sa te mai privesc o data si sa ma mir de rasaritul perfect din ochii tai prea verzi... apoi zambeste-mi in rosu si portocaliu si fa-ma sa nu mai stiu nimic de toamna dintre noi...Lasa-ma sa te culeg in esente tari dintre idei si sa te pulverizez pe piele si prin par intr-o clipa... vreau sa miros mereu a tine, vreau sa-ti port etern parfumul intr-o adiere de primavara absoluta... lasa-ma sa te imbratisez apasat cu mii de doruri... vreau sa ne amestecam trupurile, gurile, simturile, linistea, sufletele, aripile... si-apoi sa ne uitam absent de toate...
Mai stai, te rog... ma doare tacerea si mi-e atat de teama sa raman singur in asfintit... mai atinge-mi tampla cu o respiratie usoara de-a ta, mai zambeste-mi perfect, pret de un gand, apoi lasa-ma sa adorm intr-un sarut tarziu pe buza ta de sus... mai ramai, iubito... o ora, o zi, o viata... ce mai conteaza? oricum ar fi prea putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu