Daca ai vrea... as mai fi pentru o vreme rugamintea fierbinte din ultima luna de primavara, cand stelele faceau sagalnic cu ochiul noptii, la ora douasprezece sau oricand... si, de-ai vrea, as fi prezent pentru fiecare ieri al tau, as fi un strop de viitor pentru amintirile tale sau as fi, simplu, doar infinit...
Daca ai vrea, as fi orice-ul perfect si nimicul absolut, ti-as fi zambet dulce cand toata lumea iti plange si se dezmembreaza cu zgomot sau lacrima din coltul privirii involburata de prea mult verde... as lupta cu intunericul si ti-as aduce in fiecare vis stralucirea unui curcubeu sau te-as inveli in alb de nor dac-ai vrea... si te-as preface in ploi reci exact in miezul canicular al vreunei veri ciudate...
Daca ai vrea linistea ingerilor, ti-as culege toate gandurile de pe tampla fiecarui Dumnezeu si le-as impacheta sfant intr-o rugaciune de seara... as opri sonorul universal si ti-as tacea o poveste cu zboruri absente si caderi soptite... apoi, dac-ai vrea, as muri de dor intr-o idee de-a ta sau as incremeni intr-un suras plin de minuni pe buza ta de sus...
Si-n fiecare inceput de lume sau sfarsit de primavara, m-as transforma in ieri doar pentru a-ti salva, simplu, toate amintirile... sau ti-as fi mainele oricarui prezent in care visele nu mai stiu sa zambeasca si sa faca sagalnic cu ochiul noptii... si-as fi orice anotimp sau ultima clipa dintr-un infinit atunci cand te-as ruga fierbinte sa mai ratacim o vreme printre iubiri... daca ai vrea...
Daca ai vrea, as fi orice-ul perfect si nimicul absolut, ti-as fi zambet dulce cand toata lumea iti plange si se dezmembreaza cu zgomot sau lacrima din coltul privirii involburata de prea mult verde... as lupta cu intunericul si ti-as aduce in fiecare vis stralucirea unui curcubeu sau te-as inveli in alb de nor dac-ai vrea... si te-as preface in ploi reci exact in miezul canicular al vreunei veri ciudate...
Daca ai vrea linistea ingerilor, ti-as culege toate gandurile de pe tampla fiecarui Dumnezeu si le-as impacheta sfant intr-o rugaciune de seara... as opri sonorul universal si ti-as tacea o poveste cu zboruri absente si caderi soptite... apoi, dac-ai vrea, as muri de dor intr-o idee de-a ta sau as incremeni intr-un suras plin de minuni pe buza ta de sus...
Si-n fiecare inceput de lume sau sfarsit de primavara, m-as transforma in ieri doar pentru a-ti salva, simplu, toate amintirile... sau ti-as fi mainele oricarui prezent in care visele nu mai stiu sa zambeasca si sa faca sagalnic cu ochiul noptii... si-as fi orice anotimp sau ultima clipa dintr-un infinit atunci cand te-as ruga fierbinte sa mai ratacim o vreme printre iubiri... daca ai vrea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu