28 octombrie 2008

Zbor perfect.

Gandurile imi sunt pline de vanataile prabusirilor de prea sus... am si uitat sa mai numar caderile abrupte de la sfarsitul impleticit al vreunui zbor printre ingeri... dar am stiut mereu sa zambesc frumos si sa ma ridic cu stropi de mare in privire si cu racoarea rasaritului imbujorat pe fruntea obosita...

Uneori mi-am ratacit cuvintele printre taceri de noapte... visele mi s-au naruit de atatea ori si ideile s-au lovit cumplit de vreo fereastra inchisa sau de minti zavorate si inlantuite de compromisuri... dar da, am invatat sa sparg geamul si din cioburi sa imi inventez evadarea de toate...

Am plans sfarsit cand mi-am pierdut linistea... ma ratacisem ciudat de orice Dumnezeu si calcam cu picioarele goale pe tampla plina de rugaciuni a puilor de inger... mi-am uitat somnul si fiecare minune, am renegat cateodata infinitul si mi-am asteptat de-atatea ori caderea abrupta... dar acum, iubire, vreau sa-mi fac aripi din rasarituri imbujorate si sa zbor perfect peste lumi...


Niciun comentariu: