Haide sa ne imaginam ca intr-o dimineata am stii sa conjugam infinitul la timpul corect si ca, treziti dintr-un somn enorm, ne-am regasi visul pierdut in vreo noapte albastra de iunie... din fereastra sa ne zambeasca cuminte un pui de inger, iar intr-o soapta sau intr-o tacere uriasa sa descoperim a opta minune a lumii...Haide sa ne inchipuim ca pentru o clipa ti-ai uita orice teama si ai sti sa te arunci in valurile verzi ale unei priviri de mare... ne-am tine poate de mana la inceputul unui curcubeu si ne-am aminti firesc sa cadem in ploi de vara peste vreo liniste absoluta...
Haide sa ne inventam caderea si zborul usor, pret de-o iubire imensa... din doruri sa ne construim aripi, iar Dumnezeu sa ne sufle cu rugaciuni peste inaltarea perfecta... poate am reusi sa deschidem cumva fereastra cerului si sa cautam printre soapte si taceri mari cioburile celei de-a opta minuni a lumii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu