Te-am cautat... mi-era atat de dor de tine... am uitat toate cuvintele cand m-ai privit din nou verde si mi-ai mangaiat parul cu rasuflarea proaspata, plina de racoare... soarele ti-a zambit pentru o clipa, iar de departe un pescarus ne-a tipat lung revederea...M-am asezat mut langa tine si atingerea noastra usoara a fost precum amestecul ciudat a doua stari prea diferite si totusi atat de firesti... pielea mi se infioara si tu stii atat de bine sa-mi alungi orice urma de indoiala... imi soptesti cu grija un "te iubesc" , semn ca ti-am lipsit...
Am invatat ca intre noi nu exista timp si ca secundele par eterne cand linistea ne inveleste cu stropi sarati in asfintit... ti-am spus vreodata ca imi place tacerea ta? da, imi place ca nu ma intrebi nimic si ca nu imi cauti mereu raspunsurile printre gesturi inutile... as putea sa imi inec orice idee in ultima ta picatura de infinit...
La capatul zilei doar tu stii sa imi fii aproape... imi porti de-acum privirea verde catre un nou rasarit, iar eu iti pastrez pe piele si in par mirosul sarat... ah, de-as fi pescarus, ti-as tipa in orice clipa un "te iubesc" definitiv, apoi ti-as asculta tacerea cum mi se sparge cu linisti multe la picioarele ultimului gand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu