Te cuibaresti absenta intre doua vise si parfumul cojilor de portocala te poarta inspre copilarii:-Daca ai putea alcatui ceva din razele soarelui, ce ai face?
-Acum imi vine in minte un curcubeu... mda, chiar asa... un capat l-as aseza cu grija pe tamplele mele, iar celalalt l-as agata firesc de aripile unui inger... si mi-as lasa gandurile sa alunece pana la Dumnezeu...
Nu te pot vedea, ploaia te ascunde privirii mele, insa sunt sigur ca zambesti... ai atatea intrebari si stii ca timpul se poate opri din cand in cand intr-o picatura racoroasa exact pe obrazul tau:
-Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat astazi?
-Imi e greu sa aleg... azi am zburat pana la marginea lumii si mi-am imaginat din stele o scara catre infinit... nu a durat decat o clipa... da, azi am fost in Paradis... si m-a cuprins o liniste perfecta si totul era atat de alb si pufos, de parca ingerii tocmai terminasera o lupta cu perne si cu nori imaculati...
Ma opresc un pic... ti-ai rezemat capul de umarul meu si pe buzele tale se mai ghiceste o ultima intrebare... somnul te-a invins de data asta... pielea iti miroase a coji de portocala, iar sub pleoapele tale se zbat deja doua vise... te sarut cu taceri si cu stropi de ploaie...
-Somn lin, ingere... si da, te iubesc definitiv...
Suspini usor... acuma stii... si zambesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu