Gand absent...

Te privesc cum incerci sa adormi... e inceputul primului vis, e linistea singurei clipe de infinit... am coborat langa tampla-ti fierbinte doar sa-ti simt parfumul si sa-ti pot sopti, a mia oara imi pare, "somn usor"...

Zambesti... tu chiar nu auzi zgomotul enorm cu care mi se sfarseste lumea? nu vezi cum pe ingeri ii doare pana in varful aripilor zborul ce pana ieri era atat de alb? dar tu zambesti... si la celalalt capat al noptii, zorii zilei uita sa se mai oglindeasca in stralucirea albastra a luceafarului de dimineata...

As vrea sa te ating, as vrea sa te tin mereu intr-o rugaciune perfecta... mi-ai adormit tarziu in ganduri, iar pe buzele moi, un pui de inger iti viseaza povesti... aseara te-am privit cum incercai din nou sa zbori... am coborat langa sanul fierbinte si, intr-o ultima bataie a sufletului, ti-am fost a opta minune si tu mi-ai fost Dumnezeie...

Ratacire in asfintit.

Te-am cautat... mi-era atat de dor de tine... am uitat toate cuvintele cand m-ai privit din nou verde si mi-ai mangaiat parul cu rasuflarea proaspata, plina de racoare... soarele ti-a zambit pentru o clipa, iar de departe un pescarus ne-a tipat lung revederea...

M-am asezat mut langa tine si atingerea noastra usoara a fost precum amestecul ciudat a doua stari prea diferite si totusi atat de firesti... pielea mi se infioara si tu stii atat de bine sa-mi alungi orice urma de indoiala... imi soptesti cu grija un "te iubesc" , semn ca ti-am lipsit...

Am invatat ca intre noi nu exista timp si ca secundele par eterne cand linistea ne inveleste cu stropi sarati in asfintit... ti-am spus vreodata ca imi place tacerea ta? da, imi place ca nu ma intrebi nimic si ca nu imi cauti mereu raspunsurile printre gesturi inutile... as putea sa imi inec orice idee in ultima ta picatura de infinit...

La capatul zilei doar tu stii sa imi fii aproape... imi porti de-acum privirea verde catre un nou rasarit, iar eu iti pastrez pe piele si in par mirosul sarat... ah, de-as fi pescarus, ti-as tipa in orice clipa un "te iubesc" definitiv, apoi ti-as asculta tacerea cum mi se sparge cu linisti multe la picioarele ultimului gand...

Ratacire. Si atat.

Nu stiu de ce, dar... noapte, ganduri multe, cer albastru , valuri prea verzi, luna si luceafarul de seara, soarele la amiaza, din nou ganduri multe, liniste, mare, plaja, sarutari fierbinti, imbratisari, ticaitul ceasului de pe noptiera, placinta cu visine, ceai cu aroma de scortisoara, zambete, glasul unui copil, vantul de primavara, starea de sambata dimineata, urletul meu tarziu, senzatia de prea devreme, ultimul tren, primul "te iubesc", lacrimi, rasul zgomotos dintr-o statie de metrou, muzica buna, ingeri, soapte, rasarituri rosii, apus violet, zboruri, infinit, vara de afara, frigul dintre lumi, frunze, flori de crin, iarna, Dumnezeu, din nou liniste si iarasi ganduri multe, somn usor, vise grele, intrebari, eu, absenta, raspunsuri fara inteles, o trasura cu patru cai, o strada pustie, luceafarul din zori, sani moi, buze fragede, fulgi si zapada multa intr-un Craciun perfect, stropi de curcubeu, cadere, priviri, neaparat ploaie, trecut si prezent, secunde atat de firesti, ore prea scurte, fara viitor, tu, nimic, trandafiri, dragoste, linistea dintr-un sarut si mereu gandurile multe, toamna, duminica la pranz, promisiuni, apoi timpul care parca s-a oprit, ploaia pe care o iubesc si marea care ma iubeste... si atat.

Ratacire printre minuni.

Priveste cum noaptea deseneaza inceputuri de vis printre stele... din doua ceruri, un inger imagineaza un curcubeu violet si-l preface apoi intr-un zambet pe chipul lui Dumnezeu... si sa nu te mire, iubito, ca ochii mei sunt valurile care iti invelesc trupul... haide, priveste cum te sarut cu mare si cu miez de noapte pe suflet si pe fiecare vis...

Taci sa imi poti auzi gandurile care-mi urla a singuratate... din parul tau iau cu fosnet doua idei si le transform in linistea cu care imi atingi fiecare bataie a inimii... sa nu te sperii, iubito, ca vocea mea rupe soarele in rasarit si apus sau ca lacrimile mele se sparg cu zgomot teribil pe obraz... haide, taci sa poti auzi cum gandurile imi soptesc singuratatea...

Asculta cum infloreste imaculat un crin pe umarul tau drept... din nimic inventez doua aripi cu care te invat sa zbori usor printre minuni si rasuri de copil... si sa nu te miri, iubito, ca ne vom pierde inaltarile in valurile verzi din privirea lui Dumnezeu... haide, asculta cum te iubesc cu parfum de crini si cum pe buze ne infloreste un sarut perfect...

Dialog la umbra unei ploi...

Te cuibaresti absenta intre doua vise si parfumul cojilor de portocala te poarta inspre copilarii:
-Daca ai putea alcatui ceva din razele soarelui, ce ai face?
-Acum imi vine in minte un curcubeu... mda, chiar asa... un capat l-as aseza cu grija pe tamplele mele, iar celalalt l-as agata firesc de aripile unui inger... si mi-as lasa gandurile sa alunece pana la Dumnezeu...
Nu te pot vedea, ploaia te ascunde privirii mele, insa sunt sigur ca zambesti... ai atatea intrebari si stii ca timpul se poate opri din cand in cand intr-o picatura racoroasa exact pe obrazul tau:
-Care este cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat astazi?
-Imi e greu sa aleg... azi am zburat pana la marginea lumii si mi-am imaginat din stele o scara catre infinit... nu a durat decat o clipa... da, azi am fost in Paradis... si m-a cuprins o liniste perfecta si totul era atat de alb si pufos, de parca ingerii tocmai terminasera o lupta cu perne si cu nori imaculati...
Ma opresc un pic... ti-ai rezemat capul de umarul meu si pe buzele tale se mai ghiceste o ultima intrebare... somnul te-a invins de data asta... pielea iti miroase a coji de portocala, iar sub pleoapele tale se zbat deja doua vise... te sarut cu taceri si cu stropi de ploaie...
-Somn lin, ingere... si da, te iubesc definitiv...
Suspini usor... acuma stii... si zambesti.

Doar tu si eu.

Vino cu mine la capatul unui zbor frumos, cu ingeri si cu rugaciuni soptite pe inserat... haide sa uitam ca timpul trece printre noi si sa ne salvam gandurile de la orice prabusire abrupta... da, iubito, imbraca-ti zambetul si noaptea albastra, haide sa plutim pe aripile unui zbor pana in varful lumii si sa fim pentru o vreme Dumnezei...

Acopera-mi tacerea cu cel mai dulce sarut si lasa-ma sa strig cu linisti multe ca te iubesc atat de mult... intr-o privire de mare te-as cuprinde, iar tu ti-ai uita acolo orice furtuna si lacrimile prea sarate... da, opreste lumea fix la inceputul unei noi zile, acopera-mi buzele cu dulcele gurii tale si haide sa fim, vreme de un sarut, nemuritori...

Vino cu mine dincolo de cuvinte, la capatul ultimului vis cu ingeri... din varful lumii am cobori cu ploaia intr-o noapte dumnezeiasca, iar gandurile ni se vor inlantui intr-un zbor cu linisti perfecte... da, iubito, imbraca-ti zambetul si dragostea toata, haide sa uitam ca dorurile ne dor cumplit si sa ramanem impreuna, sa fim, atat de simplu, doar tu si eu...