Sa ma ierti, iubita mea... stiu ca uneori privirea mea te-a durut si lacrimle ti-au rupt bucati mari de inteles... iar zambetul meu te-a facut de-atatea ori sa te pierzi de tine...
Iarta-ma ca am uitat de atatea ori sa inventez cuvinte care sa te redea lumii asa cum esti cu adevarat... iarta-mi cantecul prea soptit si sa imi ierti si tacerile cu care ti-am spart auzul la fiecare sfarsit cumplit de univers...
Poate ca n-am mai stiut sa te strang in coltul ochiului drept, ci te-am lasat doar sa imi aluneci infinit pe obraz... si sa ma ierti ca te-am pierdut putin cate putin atunci cand iti radeam cu doruri pe tample...
Si sa nu te superi prea tare daca iti mai cotrobai noaptea prin vise sau daca am sa-ti mai apar de printre somnuri grele... iarta-ma ca mi-e poate prea teama sa zbor de dimineata si sa-ti ating pe rand fiecare inceput de gand...
Iarta-mi linistea imperfecta si caderile firesti ale ingerilor... iarta-ma ca nu am putut vedea cum visele ti se sparg cu zgomot sub pasii plini de secunde absente si de idei prea vagi... si sa ma ierti, te rog, ca te iubesc...
Iarta-ma ca am uitat de atatea ori sa inventez cuvinte care sa te redea lumii asa cum esti cu adevarat... iarta-mi cantecul prea soptit si sa imi ierti si tacerile cu care ti-am spart auzul la fiecare sfarsit cumplit de univers...
Poate ca n-am mai stiut sa te strang in coltul ochiului drept, ci te-am lasat doar sa imi aluneci infinit pe obraz... si sa ma ierti ca te-am pierdut putin cate putin atunci cand iti radeam cu doruri pe tample...
Si sa nu te superi prea tare daca iti mai cotrobai noaptea prin vise sau daca am sa-ti mai apar de printre somnuri grele... iarta-ma ca mi-e poate prea teama sa zbor de dimineata si sa-ti ating pe rand fiecare inceput de gand...
Iarta-mi linistea imperfecta si caderile firesti ale ingerilor... iarta-ma ca nu am putut vedea cum visele ti se sparg cu zgomot sub pasii plini de secunde absente si de idei prea vagi... si sa ma ierti, te rog, ca te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu