Azi noapte am urcat pe o scara din vise si somnuri adanci pana la Dumnezeu... ma astepta la capatul unei rugaciuni de seara si imi zambea cu liniste printre ganduri... ne-am asezat pe albul unui nor si ne-am privit in suflet catre lume...
Si L-am intrebat pe Dumnezeu: "Bunule, unde se duc sperantele atunci cand ni se pierd fara nici un inteles ?"... mi-a suflat cu raze prin par si pe tample si mi-a raspuns bland: "Cand voi uitati sa mai credeti si sa fiti buni, sperantele merg toate in griuri si mor pe rand la picioarele singuratatii."
M-am uitat la El cum scruteaza pamantul si L-am intrebat din nou: "Nu ai obosit sa ne vezi cum ne uitam de noi si ne indoim din ce in ce mai mult de toate? Nu ai obosit, Doamne, sa ne mai iubesti?"... si-n Paradis a inceput sa ploua cu lacrimile ingerilor atunci cand mi-a raspuns: "De s-ar sfarsi toate intr-o clipire a eternitatii si ar trebui sa recreez din minuni Universul, v-as cauta dintre cioburile vechii lumi, v-as modela din nou perfecti si v-as iubi de mii de ori mai mult... pentru ca voi toti sunteti Eu."
Si, asezat pe marginea nemuririi, L-am mai intrebat atat: "Ne-ai invatat sa alergam inainte si inapoi, sa ne frangem cu zgomote uriase si sa ne inaltam deasupra tuturor triumfatori, ne-ai invatat sa ne strigam bucuriile si deznadejdile, frustrarile si orice cadere abrupta... de ce nu ne-ai aratat si cum sa ne fie liniste ?"... mi-a luat mana, mi-a lipit-o cu grija de piept si mi-a spus: "Atunci cand toate par fara scapare si cand nu mai stii cum sa zbori, cand urletul timpului iti sparge timpanele si cand secundele se opresc in cea mai cumplita bataie a ceasului din perete, se deschide poarta catre singurul loc in care Eu sunt mereu... si-n locul acela e mereu verde, caci verdele Meu inseamna Viata si e albul perfect, acolo e Dragostea cu senzatii de rosu ca la inceputuri si e cerul intreg cu tot albastrul lui... aici, in mijlocul lumii tale, este Sufletul... iti vei gasi mereu linistea si zambetul... si ma vei gasi pe Mine, intr-o tacere a culorilor si a iubirii absolute..."
Mi-a daruit un inceput de rugaciune si mi-a vegheat coborarea spre un nou dis-de-dimineata... am adormit tarziu printre ganduri... azi noapte am urcat pe o scara din vise si somnuri adanci pana la Dumnezeu...
Si L-am intrebat pe Dumnezeu: "Bunule, unde se duc sperantele atunci cand ni se pierd fara nici un inteles ?"... mi-a suflat cu raze prin par si pe tample si mi-a raspuns bland: "Cand voi uitati sa mai credeti si sa fiti buni, sperantele merg toate in griuri si mor pe rand la picioarele singuratatii."
M-am uitat la El cum scruteaza pamantul si L-am intrebat din nou: "Nu ai obosit sa ne vezi cum ne uitam de noi si ne indoim din ce in ce mai mult de toate? Nu ai obosit, Doamne, sa ne mai iubesti?"... si-n Paradis a inceput sa ploua cu lacrimile ingerilor atunci cand mi-a raspuns: "De s-ar sfarsi toate intr-o clipire a eternitatii si ar trebui sa recreez din minuni Universul, v-as cauta dintre cioburile vechii lumi, v-as modela din nou perfecti si v-as iubi de mii de ori mai mult... pentru ca voi toti sunteti Eu."
Si, asezat pe marginea nemuririi, L-am mai intrebat atat: "Ne-ai invatat sa alergam inainte si inapoi, sa ne frangem cu zgomote uriase si sa ne inaltam deasupra tuturor triumfatori, ne-ai invatat sa ne strigam bucuriile si deznadejdile, frustrarile si orice cadere abrupta... de ce nu ne-ai aratat si cum sa ne fie liniste ?"... mi-a luat mana, mi-a lipit-o cu grija de piept si mi-a spus: "Atunci cand toate par fara scapare si cand nu mai stii cum sa zbori, cand urletul timpului iti sparge timpanele si cand secundele se opresc in cea mai cumplita bataie a ceasului din perete, se deschide poarta catre singurul loc in care Eu sunt mereu... si-n locul acela e mereu verde, caci verdele Meu inseamna Viata si e albul perfect, acolo e Dragostea cu senzatii de rosu ca la inceputuri si e cerul intreg cu tot albastrul lui... aici, in mijlocul lumii tale, este Sufletul... iti vei gasi mereu linistea si zambetul... si ma vei gasi pe Mine, intr-o tacere a culorilor si a iubirii absolute..."
Mi-a daruit un inceput de rugaciune si mi-a vegheat coborarea spre un nou dis-de-dimineata... am adormit tarziu printre ganduri... azi noapte am urcat pe o scara din vise si somnuri adanci pana la Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu