La inceputul noptii mi se face mereu mai dor... si-as vrea sa-mi iau ingerul de dupa umeri si sa urcam printre rugaciuni pana la Dumnezeu... ne-am aseza firesc pe gandurile Lui, ca-ntr-o minune sfanta si ne-am strange aripile obosite de prea multe zboruri si caderi... iar El ne-ar spune ca ne-a asteptat de-o viata... da, uneori, cand noaptea sta sa-nceapa, mi se face un pic mai dor de Paradis...
La mijlocul distantei dintre noi se naste mereu cate un vis... si-as vrea sa ne impletim privirile in verde si-n mii de nuante de infinit si sa ne imaginam in doi un colt de cer cu stele violet si apusuri pictate in lacrimi de rosu... apoi sa ma iei de dupa umeri si sa-mi soptesti prin par o poveste sfanta in care sa cred pe furis... da, la mijlocul distantei dintre vise ne vom naste in culori...
La sfarsitul lumii timpul uita sa-mi mai curga prin iubire... si-as vrea sa invat din nou, ca un copil, sa-mi nascocesc din cioburi sparte un Univers in care secundele sa se opreasca mereu intr-un zambet... iar Dumnezeu sa ma ia de dupa umeri si pe spate sa-mi creasca aripi pana la cer... da, stiu ca la sfarsitul lumii, timpul imi va curge din nou cu minuni prin iubire...
La mijlocul distantei dintre noi se naste mereu cate un vis... si-as vrea sa ne impletim privirile in verde si-n mii de nuante de infinit si sa ne imaginam in doi un colt de cer cu stele violet si apusuri pictate in lacrimi de rosu... apoi sa ma iei de dupa umeri si sa-mi soptesti prin par o poveste sfanta in care sa cred pe furis... da, la mijlocul distantei dintre vise ne vom naste in culori...
La sfarsitul lumii timpul uita sa-mi mai curga prin iubire... si-as vrea sa invat din nou, ca un copil, sa-mi nascocesc din cioburi sparte un Univers in care secundele sa se opreasca mereu intr-un zambet... iar Dumnezeu sa ma ia de dupa umeri si pe spate sa-mi creasca aripi pana la cer... da, stiu ca la sfarsitul lumii, timpul imi va curge din nou cu minuni prin iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu