Gând fără tine.

Aseara te-am pierdut... abrupt, zgomotos, cumplit... mi te-ai frant atat de absurd in fiecare silaba din primul cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun... inca mai simt in timpane tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul sarut... as fi vrut sa stiu sa te opresc... insa mi-era atat de iarna si atat de tarziu... cumva imi ratacisem timpul si vremea... iar ingerul plecase de mult la culcare... te-ai scuturat a vis urat si m-am scurs incetisor pe obrazul tau, ca o amintire de la inceputul lumii... iar tu mi-ai cazut aproape sfant din rugaciune... din ochiul stang iti plangeau soptit promisiuni dinspre vara si pe buza de sus incepuse sa-ti moara un dor... ah, de-as fi putut sa te opresc... insa nu mai stiam sa te caut decat printre ganduri senine, iar in privirea de verde imi incepuse furtuna... aseara te-am pierdut... ciudat, trist, absent...

Gând cu ploi.

Ploua... timpul plictisit s-a oprit fix la ora 7 sa-si odihneasca secundele intr-un inceput de zi si a adormit apoi obosit pe-o frantura de gand... cuvintele au inghetat ciudat pe buza de jos, intr-o soapta tarzie, iar pe obrazul stang ti se joaca de-a toamna vreun dor de demult... in ochiul drept ti se scalda aproape sfant un pui de inger, iar pleoapa de sus il acopera incetisor cu rugaciuni... la capatul perfect al vreunui infinit se nasc Dumnezei si-n toate tacerile dintre noi iti lacrimeaza prea firesc sfarsitul lumii... privirile zboara suspinand prin fereastra, iar cerul iti plange de-aseara pe geamuri a amintiri si a mine... ploua...

Dacă ninge...

Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a iarna... pe frunte imi cad ninsori cu iubiri din vremuri de demult, iar pe tampla imi rasare tarziu steaua polara... un inger isi cauta zborul alb printre aripile de zapada, iar vreun Dumnezeu viseaza rece un fel de rugaciune... si prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor... pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme insoptit amintirea unui sarut...

Prin gandul meu iti pare ca te regasesti a iarna... in privire iti rasare cumva un pic de infinit, iar pe tample iti ninge tarziu a iubire... ingerii ti se-aseaza incetisor prin aripile de zapada si-ntr-un fel de rugaciune, Dumnezeu ne viseaza a zbor... prin gandul meu iti pare ca te regasesti de drag... pe obraz ti se opreste lacrimand un dor de demult, iar pe buze iti adoarme soptit parfumul unui zambet...

Fata din vis.

Hai, aseaza-te incetisor langa mine... culca-ti tampla pe umarul meu si haide sa visam impreuna un zbor... gandurile mele vor fi aripile deschise, iar ochii tai ne vor fi rugaciuni, soaptele vor fi mirarea perfecta, iar iubirile ne vor fi ingeri prea sfinti... hai, aseaza-te langa mine... si-o sa fim, pret de un zbor, Dumnezei...

Respira-ma de drag inspre miezul noptii si lasa-mi pe buze gustul de tine... iar eu am sa te mangai cu priviri de mare si am sa te invelesc intr-un zambet parfumat pana in zori...

Hai, aseaza-te usor langa mine... culca-ti obrazul pe gandurile mele si haide sa visam impreuna un dor... ingerul meu va fi linistea mare, iar zborul tau ne va fi infinit, soaptele vor fi povestea perfecta, iar iubirile ne vor fi minuni pentru sfinti... hai, aseaza-te langa mine... si-o sa fim, pret de un dor, Dumnezei...

Vis de-aseară.

Se facea ca te pierdusem... nu-mi mai erai mare, iar eu nu-ti mai eram tarm... si intre noi nu mai era nimic... nici vuiet, nici linisti, nici soare, nici verde, nici timp... se facea ca te pierdusem... si vroiam atat de mult sa fiu infinitul perfect din valurile tale...

Se facea ca ma pierdusei... nu-ti mai eram inger, iar tu nu-mi mai erai zbor... si intre noi nu mai era nimic... nici zambet, nici soapte, nici ganduri, nici aripi, nici dor... se facea ca ma pierdusei... si vroiai atat de mult sa fii minunea fireasca din rugaciunile mele...

Se facea ca ne regasisem... tu imi erai din nou mare si eu iti eram iarasi zbor... intre noi era atata infinit si ne zambeam cu minuni pana la Dumnezeu... se facea ca ne regasisem... eram doua rugaciuni pe care ingerii si le scuturau din aripi pe un tarm...