Gând cu căutări.

Cand soaptele tale imi mor tarziu pe tample, tacerile imi sfasie cumplit auzul si aripile ingerului imi bat in gol, cautandu-si zadarnic echilibrul in vreo logica a linistii usoare... tu stii doar ca din cuvintele tale mi-am facut de-atatea ori curaj sa zbor pana la infinit si am invatat mai mereu sa tac destept sau poate prea mirat de toate...

Cand gandurile tale imi mor tarziu pe gene, privirile imi zgarie cumplit pleoapa si verdele de mare mi se zbate degeaba in albul ochiului drept, cautandu-si sensul in vreun somn usor... si tu stii doar ca din visele tale mi-am facut de-atatea ori poteca pana la Dumnezeu si am invatat mai mereu sa ma rog perfect sau poate prea minunat de toate...

Gând... cu aşteptări.

Te astept diseara, iubito... sa-mi vii usor, la inceputul somnului si sa ma prinzi de mana, sa ma saruti pe obraz si-apoi sa taci cu gandurile toate atipite pe tampla mea dreapta... sa nu intarzii, te rog, doar stii ca eu singur nu pot visa decat dezmembrari de lume sau caderi uriase de ingeri frumosi... si chiar n-as vrea sa adorm pe ruinele vreunui zbor frant...

Te astept mereu, iubito... sa-mi vii usor, la inceputul timpului si sa ma prinzi de suflet, sa ma soptesti cu dor pe tample si-apoi sa zambesti cu dragostea toata pe obrazul meu stang... sa nu intarzii, te rog, doar stii ca eu singur nu pot trai decat sfarsituri de infinit sau indepartari imense de Dumnezeu... si chiar n-as vrea sa curg prin vreme fara minunea mea...

Gând cu dor.

Oare ai mai sti sa ma tii de aripi si sa ma inveti sa zbor, asa cum faceai odata ? Uneori mi-e teama ca in cadere mi-as frange toate visele si orice spreanta, iar tu... tu nu mai esti acolo sa ma prinzi intr-un zambet sau in vreo vorba frumoasa... la inceputul fiecarei zile te inventez din nou in gandul cel dintai si-apoi te port mereu de drag intr-un "buna dimineata" soptit usor... si mi-e atat de dor de tine...

Si ma intreb cateodata: oare ti-ai mai aminti numele meu si m-ai mai recunoaste daca, ciudat, ne-am reintalni ? Stii, uneori mi-e teama ca in tacere mi-as frange toate cuvintele si orice rugaciune, iar tu... da, tu nu mai esti aici sa ma inveti sa ma rog corect sau sa cred in Dumnezeu... la sfarsitul fiecarei zile te inventez din nou in ultima idee si-apoi te port cu drag intr-un "somn usor" spus in soapta... ah, si mi-e atat de dor de tine...

Înger pereche.

Sa nu-mi cazi, iubito, din zborul tacut... la noapte iti voi aranja culcusul pe aripa mea stanga, te voi fura din somnul usor si-am sa te inalt intr-o rugaciune peste timpul intreg... tu sa fii pregatita, minune, doar stii ca pana la Dumnezeu ne vom uita infiniturile si nasterile cumplite ale fiecarei lumi... iar mie mi-e atat de teama de prabusiri si de plansuri...

Da, inspre vara rugaciunile imi aluneca firesc inspre Dumnezeu... la miezul noptii iti voi face din umbra un inger pereche, te voi cuprinde intr-o minune si-am sa te port infinit peste timp... tu sa fii pregatita, visare, doar stii ca pe aripa dreapta mi se nasc mii de lumi si taceri... iar in zbor mi-e atat de perfect sa te iubesc si sa te zambesc... asa ca te rog sa nu-mi cazi...

Ceasul iubirii.

Haide, iubito, sa oprim timpul pentru un ceas si ceva, exact la miezul noptii sau oricand si sa ne imaginam ca infinitul se naste cumva intr-un zambet... sa-mi desenezi cu degetul aratator in palma stanga umbra zilei ce-o sa vina ieri sau toate amintirile de maine si apoi, ca-ntr-o minune sa suspendam de-o tacere clipa de-acum... un inger ne-ar privi uimit, ar intepeni chiar pe mainile noastre, impreunate firesc a rugaciune si-ar adormi ciudat cu capul sprijinit pe sfarsitul zborului din vis... iar noi am fi pentru o ora si ceva Dumnezei si toate ni s-ar intampla prea devreme intr-o sarutare de drag sau mult prea tarziu la marginea ultimului "mi-e dor" dintr-un inceput de primavara... in privirea ta s-a oprit pentru un timp miezul noptii, asa ca haide, minune, ca pret de-un infinit sa ne imaginam ca ceasul iubirii a stat doar pentru noi... si-apoi sa ne indragostim din nou perfect, definitiv...