Florile de tei.

Tacerile tale sunt mai albe iarna... la capatul fiecarei idei cuvintele mi se joaca de-a copiii frumosi si de-a soapte deghizate-n inceputuri de sarut, iar pe tample ingerul imi viseaza cu ninsori si cu stropi de minuni peste zbor...

Zambetul tau e mai senin primavara... la capatul fiecarui curcubeu culorile mi se amesteca usor cu atingerile calde transformate in imbratisari, iar pe umeri ingerul imi deschide ciudat si absent aripi de dor...

Privirea ta e mai blanda vara... la capatul fiecarei povesti somnul caprui isi gaseste culcus pe genele mele prefacute-n infinit, iar pe piele si-n parul ciufulit ingerul imi ploua razand si parfumat cu flori de tei...

Gandurile mele sunt mai simple toamna... la capatul fiecarei linisti Dumnezeu mi-adoarme in rugaciuni si-n secunde conjugate la timpul perfect, iar de pe tample ingerul imi culege firesc amintiri si iubiri ninse cu drag intr-o iarna...

Ea...

...doar ea e fiecare moment al oricarei zile, mi-e rasul de copil si mi-e zambet de drag, ea e numele pe care-l rostesc mereu in soapta inainte de culcare si mi-e somnul usor, mi-e soare de vara si mi-e luna plina, e tipatul prelung al pescarusilor si e nisipul prea fierbinte, mi-e marea cea mare si mi-e muntele pe care pot sa ma catar intr-o clipa, ea e gandul meu dintai, e idee de geniu, ea, doar ea mi-e dorul cumplit, ea mi-e visul caprui si curcubeu infinit, e timpul perfect si zborul firesc, ea mi-e inger si mi-e mereu Dumnezeu, e linistea dinspre seara si minunea din zori, ea mi-e orice lucru simplu sau nimicul frumos, e cantec curat si e tacere-nteleapta, ea mi-e fiecare cuvant si e pentru toti o limba nevorbita, e dragostea mea si iubirea intreaga, ea mi-e zgomotul lumii si nastere de univers, e adormirea prea blanda si e miezul de noapte... doar ea...

Rătăcire înspre noi.

Mai ramai, iubire... poate din infinit iti voi face aripi pentru zborul in doi si poate am sa invat sa te conjug la timpul perfect al vreunor nasteri de lumi... sau poate doar am sa te imbratisez cu tot verdele din mare si-am sa-ti sarut cu linisti racoroase gandul soptit si gura prea fierbinte...

Haide, iubire, mai ramai... poate din culori am sa-ti fac un vis frumos pentru la noapte si poate am sa te zambesc cu Dumnezei la inceputul ingenuncheat al vreunei rugaciuni de seara... sau poate doar am sa te privesc cu tot verdele de mare si-am sa-ti sarut cu valuri inspumate pielea sarata si sanii prea fierbinti...

Gând... de tine.

Ingerul a uitat din nou sa mai zboare... ii sunt aripile grele de prea mult dor... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de miez de noapte, iar pe obrazul lui Dumnezeu se scurge absurd o lacrima din infinit... poate prea departe se-aude ciudat cum mai moare o tacere si-n dezmembrarea imensa de lumi amintirea de tine ma doare soptit...

Si ingerul a uitat din nou sa mai doarma... ii e somnul greu de prea multe doruri... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de Dumnezeu, iar pe obrazul lumilor se scurge absurd o lacrima spre infinit... undeva departe se-aude ciudat cum se naste miezul noptii si-n amintirea imensa de tine tacerile toate ma dor prea soptit...

Gând cu minuni.

Dormi... vara ti-a imbratisat ultimele ganduri, iar somnul ti-a adunat toate ideile pe sub pleoape... ochii de noapte ti se zbat in albul ingeresc, iar pe tample si-n par ti-au crescut pe furis flori de tei... de-acum iti stiu visele pe de rost... asa ca nu te trezi, iubire... nu inca...

Dintr-o rugaciune te soptesc cu liniste in palma dreapta si-ti rasar din nimic pe umarul stang intr-un inceput de aripa curata... zambetul meu, deghizat in sarut incetisor, ti-a adormit demult pe arcul perfect al buzei de sus, iar degetele-mi usoare isi cauta cu infrigurare culcusul pe sanul fierbinte... exact la miezul noptii secundele se opresc pret de-un infinit sa mai taca o vreme in ceasul din perete...

Vara ne-a imbratisat pe-amandoi printre ganduri, iar somnul ne-a adormit cu minuni pe sub pleoape... prin ochii de verde mi se zbat pui de inger, iar la tine pe tample cresc pe furis flori de dor... de-acum stiu sa te visez pe de rost... asa ca nu ma trezi, iubire... nu inca...

Poveste fără timp.

Candva nu voi mai sti decat o poveste... una singura... va fi insa de-ajuns... tu ai sa ma asculti mereu si-ai sa-mi lacrimezi cu vise pe-obrazul stang, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut cu verde-n primaveri pe albul ochiului drept...

Uitati la marginea vreunui infinit ne-am aminti, ciudat, doar umbre de timp si vise fara culori... Dumnezei-copii ni s-ar aseza incetisor pe genunchi si ne-ar masura in taceri fiecare liniste si orice minune, iar dintr-o rugaciune-curcubeu doi pui de ingeri ne-ar invata cumva sa zburam...

Candva nu voi mai sti decat o iubire... una singura... insa va fi de ajuns... tu ai sa ma privesti mereu si-ai sa-mi zambesti cu vise pe buza de sus, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut caprui si absent pe albul tamplelor de iarna...

Gând şoptit.

Se cam inserase prin parul tau si eu nu stiam daca sa-mi aprind un gand pe obrazul tau drept sau sa-ti culeg un stol de vise din aripile ciufulite ale vreunui pui de inger... si ma priveai innoptat cu-n inceput ciudat de rugaciune pe buza de jos, iar mie mi se parea ca soaptele toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua cuvinte si-un zambet color...

Da, se cam innoptase prin ochii tai si eu nu stiam daca sa-mi aprind un sarut pe obrazul tau stang sau sa-ti culeg un stol de doruri din gandurile obosite ale vreunui Dumnezeu... si imi zambeai inserat cu-n inceput ciudat de soapta pe buza de sus, iar mie mi se parea ca linistile toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua iubiri si-o minune-n culori...

Nocturnă.

Hai, lasa ziua sa adoarma usor inserat prin vreun gand de-al tau... de acum iti voi sprijini eu privirea pe vreun zambet soptit si-ti voi saruta cu luni de-argint obrajii fierbinti... asa, aseaza-ti tampla pe umarul meu si-ti voi inventa un somn incetisor din stele caprui sau din vise-curcubeu... iar inspre infinit o sa ma opresc putin la tine-n par si-am sa ma transform tacut in miezul noptii...

Haide, lasa ingerul sa adoarma bland prin vreun zbor de-al tau... de acum iti voi sprijini eu aripile pe vreo rugaciune soptita usor pe tampla lui Dumnezeu si-ti voi gasi pe obraz colturi de paradis... asa, aseaza-ti dorul prin gandul meu si-ti voi inventa de drag un somn caprui sau un vis in culori... iar inspre miezul noptii o sa ma opresc putin la tine-n zambet si-am sa ma transform de tot in iubire...