28 iunie 2008

Prin timp.

Candva stiam sa imi caut infinitul... am fost prin atatea locuri si am vazut atatea lucruri... imi placea sa imi fie dor de mine si credeam in ingeri... si uneori mi-am uitat numele, mi-am uitat chiar si visele...

Am fost calator prin povesti si am invatat mii de taine... m-am luptat cu creaturile ce incercau sa fure basmele si de multe ori am invins... iar uneori mi-am uitat copilaria...

Si-am fost printre zei odata... stiam sa fiu perfect, nu cunosteam frica sau vreo teama, eram doar Polux si tu mi-erai sufletul geaman... iar cand mi-ai murit in ganduri, te-am inviat si ne-am transformat in stele... uneori am cazut si m-am stins din ceruri...

Prin castele medievale si prin vremuri indepartate invatam sa lupt si sa cred in iubire... iti cantam serenade sub balcon si eram primul cavaler care te apara de toate... si uneori am pierdut batalii...

Am fost vrajitor si te-am prefacut in taine... te-am purtat in carti magice si in cuvinte neintelese de nimeni, te-am transformat in pietre pretioase si in licori miraculoase... iar uneori ti-am uitat minunea...

Stiam ce e amorul... mi-era prieten Cupidon si colindam lumea plini de zambete si fara nici o grija... aveam sagetile pline de dragoste si inimile deschise... uneori am crezut ca daca speri e de ajuns...

Tarziu te-am regasit... mi-era asa de dor de tine si mi-era asa de dor de mine... m-ai invatat sa visez si sa cred din nou in ingeri... si uneori, iubito, m-ai facut sa imi reamintesc cine sunt... candva stiam sa imi caut fericirea...


Niciun comentariu: