Ratacire prin sufet.

Marea ti-e agitata astazi... iar eu am uitat demult sa zambesc... mi-ar fi poate mai usor sa te las in urma si sa plec... doar ca nu stiu cum... si nici nu vreau...

Imi este atat de dor de tine, de chemarea ta, mi-e doar prea dor de zgomotul si de verdele tau, imi lipseste atingerea ta si senzatia de seara tarziu... imi lipseste linistea ta si soapta usoara din urechea mea, mi-e dor de mor de glasul tau si de parfumul ce-mi aduce mereu primavara in suflet... si-mi lipseste atat de mult curajul tau...

Mi-ar fi mai usor sa uit de toate si sa plec... dar sigur nu stiu cum... si nici nu as vrea... insa nu mai stiu demult sa zambesc... iar marea mi-e agitata astazi...

Prin timp.

Candva stiam sa imi caut infinitul... am fost prin atatea locuri si am vazut atatea lucruri... imi placea sa imi fie dor de mine si credeam in ingeri... si uneori mi-am uitat numele, mi-am uitat chiar si visele...

Am fost calator prin povesti si am invatat mii de taine... m-am luptat cu creaturile ce incercau sa fure basmele si de multe ori am invins... iar uneori mi-am uitat copilaria...

Si-am fost printre zei odata... stiam sa fiu perfect, nu cunosteam frica sau vreo teama, eram doar Polux si tu mi-erai sufletul geaman... iar cand mi-ai murit in ganduri, te-am inviat si ne-am transformat in stele... uneori am cazut si m-am stins din ceruri...

Prin castele medievale si prin vremuri indepartate invatam sa lupt si sa cred in iubire... iti cantam serenade sub balcon si eram primul cavaler care te apara de toate... si uneori am pierdut batalii...

Am fost vrajitor si te-am prefacut in taine... te-am purtat in carti magice si in cuvinte neintelese de nimeni, te-am transformat in pietre pretioase si in licori miraculoase... iar uneori ti-am uitat minunea...

Stiam ce e amorul... mi-era prieten Cupidon si colindam lumea plini de zambete si fara nici o grija... aveam sagetile pline de dragoste si inimile deschise... uneori am crezut ca daca speri e de ajuns...

Tarziu te-am regasit... mi-era asa de dor de tine si mi-era asa de dor de mine... m-ai invatat sa visez si sa cred din nou in ingeri... si uneori, iubito, m-ai facut sa imi reamintesc cine sunt... candva stiam sa imi caut fericirea...

Pentru ea.

Noaptea o acopera cu cer si cu stele micute, iar ochii i se inchid usor peste mare... a uitat sa viseze si sa asculte de glasul lui... iar ingerul ii spune pentru ultima oara "somn usor"...

Stia ca din povestile de seara i se nasc mereu rugaciuni sfinte... acum ii e totuna daca timpul i se va termina in zori... doar el o putea invata sa zboare peste dimineti cu parfum de tei...

Pe obraz ii rasare o lacrima, iar in privire ii apun luceafarul si luna... candva stia sa creada in minuni si sa-si urmeze linistea... acum gandurile ii rascolesc cu vuiet neputinta...

Iar noaptea o acopera cu plecari si cu rataciri tarzii... cerul i se inchide cu mari si stele-n privire, iar ingerul ii mai asculta o vreme tacerea... ii simte ca prin vis ultimul sarut... "somn usor" ii sopteste-n suflet si... "te iubesc"...

Ratacire prin timp.

Am ajuns la capatul timpului... credeam ca acolo gandurile se opresc si se prefac in regasiri cu parfum de amintire... dar nu a mai ramas decat luceafarul de seara care se odihneste cuminte pe visele noastre...

Dintr-un ciob de cer violet, mi se reflecta in suflet o privire de-a ta verde si pentru o clipa imi pare ca mi-esti umbra draga... dar pe aripile ingerilor e mereu liniste si tacere absenta...

Imi ploua cu raze de luna in palma si viata se transforma intr-o floare alba de crin... din petale imi imaginez un umar perfect pe care imi culc tampla obosita... dar zambetul tau nu-mi mai stie somnul pe de rost...

Te-am regasit tarziu intr-o amintire cu parfum de iasomie... credeam ca intr-un vis ingeresc ni se odihnesc firesc iubirile... dar nu mi-a mai ramas decat un gand cu luceferi si uitari cuminti... azi-noapte am ajuns la capatul timpului...

Ratacire de seara.

Privirea ta imi pare mai verde seara... te strang in brate si stiu ca nimic nu mai conteaza... un ingeras cuminte ti-adoarme in par, iar din surasul tau se naste-o minune...

Atingerea ta imi pare mai usoara seara... iti simt rasuflarea pe tampla si simt cum alunec prin vreme... un zambet ti-adoarme cuminte pe buze, iar din sarutul tau se naste-o poveste...

Tacerea ta imi pare mai adanca seara... te tin firesc de mana si stiu ca vei fi a mea pentru totdeauna... un vis ti-adoarme pe chipul cuminte, iar din sufletul tau se naste-o iubire...

Lucruri simple.

Imi place sa te vad zambind... si-as stii mereu sa iti gasesc zambetul printre ganduri si printre cuvinte... iar uneori imi placi atunci cand plangi... doar ca as vrea sa-ti ascund lacrimile intr-un vis cu ploi multe...

Imi place privirea ta... si-as stii mereu s-o inventez din valuri inspumate si din linisti verzi... iar uneori imi place zborul tau... doar ca as vrea sa fii ingerul meu si sa zburam impreuna ...

Imi place glasul tau... si-as stii mereu sa ti-l aud printre zgomotele si urletele lumii... iar uneori imi place tacerea ta... doar ca as vrea s-o ascult pe inserat intr-un inceput de primavara...

Imi place sarutul tau... si-as stii sa-ti simt caldura buzelor pe gura si pe tamplele mele... iar uneori imi placi tu de tot... si-as vrea atat de mult sa fii a mea, sa te iubesc simplu si sa te vad mereu zambind...

Din doi in doi...

Te astept, iubito, la marginea Universului... vino sa inventam un arc de cerc si sa ne desenam perfect o piramida pe care sa urcam in varful lumii... haide sa ne vorbim in algoritmuri si in permutari de linisti si taceri, iar gandurile toate sa ni le adunam in ecuatii fara nici o necunoscuta...

Si o sa te port printre ploi, iubito, si printre vanturi impare... apoi vom invata sa zburam rational si intreg dincolo de Paradisul absurd... haide sa visam intr-o rugaciune de seara ca Dumnezeu e doar un punct suspendat in spatiul dintre vesnicii si sa ne enuntam in zorii zilei cele mai cumplite ipoteze...

Te astept, iubito, la marginea Timpului... vino sa ne regasim intr-o impartire fara rest si sa ne desenam din mii de zambete o fericire absoluta... haide sa urcam din doi in doi spre plus infinit, iar gandurile toate sa ni le inmultim la nesfarsit si, intr-o demonstratie perfecta, sa ne egalam firesc iubirile cu unu...

La miezul noptii.

Poate o sa ploua... te iau de mana si te port prin timpuri trecute si peste ganduri de vineri... o muzica placuta iti mangaie faptura si pentru o vreme esti din nou copil...

Intunericul incepe sa se joace cu mov prin verdele privirii tale, iar eu ma pierd in zambetul tau bland... si-as vrea atat de mult sa fie mai mult decat poveste si sa stim sa ne ridicam zmeul in vant...

Ne plimbam prin miez linistit de noapte si de timp ce ne asteapta prea rabdator... la capatul strazii ne asteapta o trasura... duce cu ea doar iubirile noastre si speranta de maine...

Iti tremur si-mi tremuri pierduta... stim amandoi ca nu e frigul de afara, pe el l-am uitat de mult... pe degetul tau se naste-o minune, iar in ochii tai se-aprind fericiri...

Tacerile ni se amesteca cu pasii grabiti, iar casele vechi si dalele de piatra sunt martore la sarutul nostru... din timpuri trecute se naste-o poveste, iar la capatul unui vis ne asteapta o trasura... poate o sa ploua...

Somn usor !

Deasupra unui curcubeu din mari si zboruri de pescarusi, un inger te viseaza in culori si-n stropi de paradis... iar Dumnezeu iti aduna zambetele intr-o rugaciune perfecta...

Candva stiam sa te privesc printre randuri si sa te inteleg din cand in cand... acum te stiu simplu pe de rost si te iubesc absolut in fiecare gand...

Cerul iti picura pe buze dulcele sarutarii mele si din vant iti culeg o poveste copilareasca pe care ti-o arunc in par... iar somnul iti aduna lacrimile intr-un suspin tarziu...

Haide sa visam ca deasupra unui curcubeu din stele si din zboruri de ingeri, Dumnezeu ne coloreaza privirile in mari de verde... o sa ne invatam apoi tacerile pe de rost si o sa ne iubim intr-o liniste absoluta... iar eu te voi saruta pe suflet usor, usor... somn usor !

Fara tine.

Uneori mi-e teama ca te-as pierde prin vreun colt intunecat din lumea asta mare si ca nu as mai avea puterea sa merg dupa tine... ma trezesc de-atatea ori plangand si cautandu-ti faptura incrustata pe perna mea... si mor cate putin atunci cand nu te gasesc...

Si-as vrea sa nu te mai scap printre degete atunci cand te adun din mii de ganduri si dintre cuvinte pline de inteles... zambetul ma doare universal cand spatiul mi-e gol de tine si cand timpul mi se opreste in singuratate... iar dorurile imi mor inlacrimate pe obraz...

Si ca-ntr-un joc plin de prea multa maturitate, imaginea ta imi fuge in ultimul de-a v-ati ascunselea copilaresc... cand nu-mi mai apari in vise , somnul ma sfasie in mii de umbre si taceri... iar minunile mor in ultimul gand al serii...

Uneori mi-e teama ca te-as uita in vreun colt de paradis ingeresc si ca nu as mai avea puterea sa zbor pana la tine... adorm de-atata ori plangand si cautandu-ti faptura incrustata in sufletul meu... si mor putin cate putin de dor...