Prin părul de-nserare se simt adieri de poveste... buza de jos îţi tremură şi din colţul gurii ţi se preling încetişor câteva şoapte... sub pleoape ţi s-au deschis deja vreo şapte ceruri, iar pe fruntea albă, trei pui de înger îţi îngenunchează cuminţi a rugăciune... ah, mi-e atât de linişte la capătul fiecărei priviri... timpul s-a oprit ciudat în ceasul de pe masă şi secundele au inţepenit de mult a uitare in vreo clepsidră de la capătul lumii... noaptea asta are zeci de ore în plus... dacă vrei, pot să scriu, pentru a mia oară, un refren pe buza ta de sus... muzica îmi va fi, ca de obicei, zâmbetul tău... inima va bate ritmul, pe vârful degetelor tale voi inventa mirat un pian cu clape fermecate, iar printre genele lungi am să-mi imaginez cum plânge de dor o vioară... haide, vino lângă mine, minune, să-ţi spun simplu, pentru a mia oară: te iubesc... hai, lipeşte-ţi tâmpla de sufletul meu şi lasă-mă să simt prin părul de-nserare adieri de poveste... la adăpostul uimirii de noi vom adormi fără timp şi vom visa la zboruri perfecte pe cerul de sub pleoapa ta...
17 martie 2013
06 februarie 2013
Gând cu mirări.
În visul de-aseară erai, aşa, un fel de şoaptă... ca acelea cu care încep de obicei poveştile... îmi adormisei zâmbind pe-un gând cu mirări de nimic şi de toate, cu faceri de lumi şi căderi dintre sfinţi... pe sub pleoape ţi se odihnea căprui privirea cuminte, in piept se zbătea să-ţi mai iasă câte-un suspin, iar pe obrazul drept ţi se juca de-a zborul un pui de înger... cu degetele pierdute prin părul tău, îţi inventam în fiecare şuviţă câte un pic de infinit, pe frunte-ţi desenam din sărutări amintiri şi pe cerul-tavan îţi atârnam a candelabru vreun dor imperfect... respiraţiile îţi erau secundele ce se îngrămădeau firesc spre miezul de noapte, iar bătăile inimii ţi se transformau frumos în rugăciuni... şi-n visul de-aseară erai, aşa, un fel de Dumnezeu...
16 decembrie 2012
Gând cu poveşti.
Lasă-mă să-ţi spun o poveste de la începutul lumii... o poveste cu dimineţi ascunse prin puful înzăpezit al aripilor de înger, cu şoapte de sfinţi şi cu naşteri de universuri sub pleoapa de sus a vreunui Dumnezeu... o poveste cu tăceri adânci prin care înotau doar gânduri-pereche, cu zâmbete de după-amiază si cu valurile de verde din privirea înspumată a vreunui ochi de mare... o poveste cu asfinţit picurat din roşul buzelor însărutate de un dor prea mare, cu somn uşor atârnat într-un târziu de gene şi cu vise cuminţi rămase să înnopteze în liniştea perfectă a vreunei îmbrăţişări de drag... hai, iubito, lasă-mă să-ţi spun o poveste de la începutul lumii...
18 noiembrie 2012
Gând șoptit.
Azi-noapte am visat că eram doi îngeri... eu stăteam deasupra norilor, tu dedesubt... mă uitam mereu prin cerul-fereastra și așteptam în zadar să-ți întorci chipul în sus către mine atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni rugăciunile în gândul târziu al vreunui sfânt... Cumva ai atins geamul dintre noi... cerul s-a crăpat în mii de ochi și a început să plouă cu priviri înspre tine... ne-am regăsit perfect într-un zbor prea firesc și-n visul nostru eram din nou Dumnezei...
Azi-noapte am visat că eram două secunde... eu stăteam la un capăt al
orei, tu la celălalt... alunecam mereu prin rotundul perfect al ceasului
din perete și încercam absurd să te prind din urmă atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni tăcerile pe vârful târziu al minutarului... La miezul nopții nu ai mai vrut să pleci... timpul s-a oprit mirat, iar tu ai început să curgi înspre mine... ne-am întâlnit firesc la polul sud al orei 11 și-n visul nostru ne-am prefăcut în infinit...
27 ianuarie 2012
Gând în culori.
... dimineaţă albă... oameni cenuşii merg spre locuri cenuşii, în maşinile lor cenuşii... în visele lor cenuşii au murit speranţe cenuşii, zboruri cenuşii, îngeri cenuşii... iar la capătul cenuşiu al fiecărei rugăciuni, un Dumnezeu cenuşiu a uitat atât de firesc să-i mai asculte...
... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...
... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)