Gând de îngeri.

Haide să ne prefacem că suntem pui de înger... să ne înfăşurăm bine fularele şi să ne căţărăm cu zgomot şi cu zarvă mare pe fulgii de zăpadă, ca pe nişte scări, până la Dumnezeu... am sta acolo, în vârful alb al lumii şi i-am molipsi pe sfinţii prea serioşi cu râsul nostru de copii... iar la plecare, ne-am transforma perfect in fericiri şi-am ninge peste toate cu rugăciuni...

Haide să ne amintim că suntem pui de înger... să ne lipim nasurile îngheţate de geamul cerului si să privim cum zăpada coboară încet, ca pe nişte scări, până la Dumnezeu... am rămâne doar noi acolo, la capătul alb al vreunei lumi şi i-am aştepta pe sfinţii-copii cu un ceai fierbinte... şi-ntr-un târziu, ne-am transforma firesc în doruri şi-am ninge peste toate cu iubiri...

Gând de tine.

Te-am iubit de dimineaţă... buzele mele visau încă şi desenau pe gura ta caldă un zâmbet din sărutări... pe perna ta încă se mai revărsa un pic de noapte, pe tâmpla mea se mai mira un pui de înger, iar în cuvântul cel dintâi mi-era prea dor să te găsesc...

Te-am iubit înspre seară... buzele mele te şopteau încă şi desenau pe umărul tău cald o aripă din minuni... prin gândul meu începuse să se facă un pic de noapte, pe tâmpla ta se mai ruga un pui de înger, iar în liniştea dintre noi mi-era atât de dor să te păstrez...

Gând şoptit.

Vino la mine-n privire, iubito... astăzi simt nevoia să fiu verdele de mare care-ţi mangâie uşor paşii visători... lasă-mă să-mi sprijin pleoapa de umărul tău, să-mi odihnesc ochiul, preţ de o clipire, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide la mine-n privire, minune, şi lasă-mă să te visez în culori...

Vino în gândul meu, iubito... astăzi simt nevoia să fiu tâmpla înţeleaptă pe care tu să-ţi găseşti cuminte orice amintiri... lasă-mă să-mi sprijin sufletul de tine, să-mi odihnesc aripile, preţ de un zbor, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide în rugăciunea mea, minune, si lasă-mă să te gândesc dumnezeiesc...

Vino la mine-n zâmbet, iubito... astăzi simt nevoia să fiu buza fierbinte pe care tu să inventezi cel mai blând sărut... lasă-mă să-mi sprijin şoapta de obrazul tău, să-mi odihnesc cuvintele, preţ de o tăcere, şi să uit apoi cât mi-a fost de dor... haide la mine-n iubire, minune, şi lasă-mă să te zâmbesc definitiv...

Gând de înserare.

Minunea mea are părul de înserare... pe frunte îi zâmbesc mai mereu dumnezei şi rugăciunile toate mi se odihnesc atât de firesc în arcul sprâncenelor pe care vreun pictor din alt timp le-a desenat prea perfect... şi minunea mea are gândul de înserare...

Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...

Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...

Gând cu întrebari.

Un batran tremura incetisor, uitand sa mai deschida umbrela ce sta sprijinita de chioscul de ziare... priveste tacut picaturile care ii cad firesc pe mainile impreunate a rugaciune, apoi zambeste trist unei perechi de indragostiti care isi impletesc iubirile intr-un sarut perfect... se uita la mine si cu degetul aratator isi sterge de pe frunte cativa stropi de ploaie, apoi ridica ochii spre amintiri: oare cate clipe are un infinit ?

O femeie blonda trece grabita, tragand de mana un baietel de vreo 5 ani... se opresc la semafor si copilul priveste mirat picaturile care se imprastie a curcubeu dupa ce lovesc bland umarul stang al unui barbat intre doua varste, apoi rascoleste cu piciorul intr-o balta micuta de pe trotuar... intinde mana dreapta si cu degetul aratator deseneaza cercuri de apa pe geamul unei masini de langa el, se uita la mine zambind si ridica apoi capul spre ingerul blond: mami, oare la ce se gandeste ploaia ?

Te astept sa apari dintr-un dor, visand din nou la prima seara... te vad cum vii si te zambesc tarziu printre picaturile care se opresc ciudat pe buza mea de sus, apoi imi desfac aripile si te cuprind la piept a zbor de noi... te uiti la mine si cu degetul aratator desenezi stropi de ploaie prin gandul meu, apoi ma saruti de drag pe obraz, si pe gura, si in priviri: oare ce culoare are dragostea ta ?

Gând înspre miezul nopţii.

Te-am pierdut printre degete candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi stateai a inceput de zbor pe umarul stang, iar eu invatam sa iti soptesc corect vreo rugaciune... si mi-ai cazut cumva de pe buze, si te-am cautat prin aripa dreapta, si ti-am ingenuncheat prin vis cu dumnezei...

Sa ma citesti mereu printre randuri, asa, cam inspre miezul noptii... si nu incerca sa intelegi virgula ce-mi desparte plansul de zambet sau tacerea ciudata dintre cuvinte... caci pe tine te-am ascuns cu grija intr-o metafora prea banala, si intr-un semn de exclamare, si intr-un inceput perfect de fraza...

Te-am gasit printre ganduri candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi radeai a inceput de vara pe obrazul stang, iar eu invatam sa iti soptesc frumos vreo minune... si mi-ai ramas cumva pe buze, si te-am pastrat sa imi zbori prin aripa dreapta, si-am fost apoi din nou dumnezei...

Blues de dragoste.

Eu te-am iubit asa devreme, tu m-ai uitat intr-un tarziu... te cautam ciudat prin scrasnetul de dinti sau prin suspinul de la inceputul lumii, te miroseam a zbucium nefiresc de ingeri si te visam apoi prin rugaciuni... si tu... mi-erai asa, un fel de timp, un fel de vreme care-mi trece, mi-erai secunda, ora, luna, mi-erai nimic apoi, si infinit...

Eu te iubesc asa firesc, tu nu ma vrei mult prea banal... te caut iar prin murmurul de buze sau pe gene, cand prea caprui ma scalzi in ochiu-ti drept, te invelesc cu dumnezei, cu zboruri sau cu pleoapa stanga si-ti numar dorurile ce-nnopteaza intre noi... si tu... imi esti asa, un fel de zgomot mare, un fel de tipat ascutit, si apasat, si tare, mi-esti urlet si apoi mi-esti gandul linistit...

Eu o sa te iubesc definitiv, tu ai sa ma uiti intr-un sfarsit... am sa te caut printr-un plans incetisor sau prin surasul de la inceputul lumii, am sa te port absurd in rugaciune si-am sa te recompun din amintiri... si noi... vom fi din nou prima secunda, si prima ora, primul anotimp, vom fi o vreme infinit, si-apoi... nu vom mai fi nimic...

Gând fără timp.

Haide sa-mi visezi un pic de zbor prin aripi... sufla-mi usor pe obraz vreo adiere calda si aminteste-mi cum sa zambesc a rasarit prin verdele ingandurat al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou tacerile si mirarea de toate la timpul perfect...

Haide sa-mi plangi un pic de dor inainte sa adorm... sopteste-ma pe buza de jos, cu grija, sa nu ma strivesti cumva cu amintirea primului sarut, iar eu am sa te privesc atent si-am sa te oglindesc de drag in verdele tarziu al ochiului stang... si hai, vino sa fim iarasi pui de inger si sa ne jucam razand a iubire si a zbor fara timp...

Haide sa-mi fii un pic de Dumnezeu prin aripi... zambeste-mi incetisor pe tample vreo rugaciune si spune-mi cum sa imi amintesc un apus prin verdele visator al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou linistea si uimirea de tine la timpul perfect...

Gând şoptit.

Eu te-ajut sa-ti termini aripile, ti-am spus... din zborul de alb mi-a cazut peste tine o rugaciune, si-un inger, si dumnezei... prin cerul de tine mi se facuse un fel de noapte, cu somn usor si-un vis de la inceputul lumii... iar in gandul dintai invatam din nou sa te gasesc...

Eu te-ajut sa-ti termini zambetul, ti-am spus... din ochiul de verde mi-a cazut peste tine o mare, si-un infinit, si vesnicii... prin dorul de tine mi se facuse un fel de tacere, cu murmur incetisor si-o liniste de la inceputul lumii... iar in cuvantul dintai stiam din nou sa te iubesc...

Gând alb.

Ninge din nou... cu fulgi mari, cu linisti multe si cu surasul tau... ninge cu rugaciuni si cu dumnezei, ninge cu lumi, ninge prin vreme, ninge cu soapte, cu tipete lungi, ninge-n tacere cu uitari de cuvinte, ninge firesc, ninge perfect, ninge-n uimiri si-n mirarea de toate... ninge candva, ninge mereu, ninge aici sau ninge aiurea, ninge cu povesti sau cu vise, totuna, ninge absent, ninge-n trecut, ninge cumplit peste ziua de maine, ninge rar in amintirea de mine, ninge bland in dorul de tine, ninge prin gand, din cand in cand, ninge... si-atat...

Ninge iar... cu stele mici, cu linisti multe si cu zambetul tau... ninge cu aripi, ninge cu zboruri, ninge cu fulgi mari dupa bataia cu perne a puilor de inger, ninge des, ca dorul de mine, ninge frumos, cu drag de la tine, ninge-n priviri, pe obraz si pe tample... ninge acum, ninge atunci, ninge cumva sau ninge asa, ninge cu ore sau minute, totuna, ninge absurd in orice cuvinte, ninge cu inteles in idei si prin fraza, ninge prezent pana la capatul lumii, ninge oricum fara timp de o vreme, ninge cu tine, cu mine, cu noi, si-n albul de gand... ninge... si-atat...

Rătăcire cuminte.

Respira-ma cu grija... aseaza-ma usor in palma ta si sopteste-ma doar incetisor ca o adiere... de m-ai sufla prea tare, mi-e teama ca fiecare gand de tine s-ar imprastia in cele patru zari si, cumplit, n-ar mai stii nicicand sa te gaseasca...

Priveste-ma cu drag... aseaza-ma usor pe pleoapa ta si pastreaza-mi incetisor echilibrul pe gene... de ai clipi prea tare, mi-e teama ca fiecare vis de tine s-ar scufunda in adancul ochiului si, absurd, n-ar mai putea nicicand sa se salveze...

Imbratiseaza-ma bland... aseaza-ma usor in bratele tale si invata-ma incetisor parfumul tau... de m-ai strange prea tare, mi-e teama ca fiecare dor de tine s-ar frange intre piepturile noastre si, ciudat, nu am mai stii nicicand sa-l inventam...

Incearca sa imi crezi cu grija... aseaza-ma usor pe aripile tale si arata-mi cum sa zbor incetisor... de te-ai ruga prea tare, mi-e teama ca toti ingerii de tine mi te-ar lua cumva din suflet si eu, cumplit, n-as mai avea nicicand pe cine sa iubesc...

Gând fără îngeri (2).

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... iti voi fi doar soapta si am sa-ti tac a zbor perfect pe umeri si prin aripi... iar gura-mi muta de atatea necuvinte va uita intr-un tarziu sa te rosteasca...

Daca vrei, nu am sa te mai privesc niciodata... voi lua doar fiecare amintire cu tine si am sa te recompun sfant intr-o icoana... iar ochii-mi orbi de ingeri si de toate ti se vor ruga dumnezeiesc...

Si daca vrei, nu am sa te mai iubesc niciodata... voi fi mereu doar capatul firesc al lumilor si fiecare drag de tine... iar sufletu-mi cumplit de gol va suspina de noi si te va transforma definitiv in dor...

Ultimul dans.

Haide, iubito... e ultimul zbor... si pentru ultima oara tu ai sa fii albastrul imens pe care, candva, dinspre Dumnezeu ne alunecau incetisor a lacrima de dor puii de inger... iar eu, intaia oara, am sa fiu zambetul trist al vreunui sfant care si-a uitat rugaciunea...

Mai ramai, iubito... e ultimul ceas... si pentru ultima oara tu ai sa fii exact secunda in care, demult, mi-ai alunecat infinit printre gene si te-ai transformat in lacrima de dor... iar eu, pentru prima data, am sa fiu o soapta care-ti va spune ca este prea tarziu...

Haide, iubito... e ultimul dans... si pentru ultima oara tu ai sa fii gandul ciudat din care, cumva, ai alunecat pe tample, pe obraz, apoi te-ai prefacut intr-un sarut pe buza mea de sus... iar eu, exact ca la inceput, am sa te plang, definitiv, de prea mult dor...

Gând fără îngeri.

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... am sa-ti tac doar pe tample, si prin par, si prin vreme... voi fi doar umbra unei soapte si imi vei simti urma tatuata ciudat pe buza ta de jos, ca pe-o silaba ce atarna prea tarziu de finalul vreunui cuvant de demult...

Daca asta e dorinta ta, nu am sa te mai invat sa crezi... am sa ma rog doar cu ceruri, si cu sfinti, si cu Dumnezei... voi fi doar umbra unui zbor de pe la inceputuri, pierdut cumva pe umarul tau drept, ca o pana ce atarna ciudat dintre zdrentele unei aripi de inger...

Si daca vrei, nu am sa-ti mai fiu nici dor... am sa plang peste lume cu vise, si cu amintiri, si cu ploi... voi fi doar umbra unui zambet pe care cineva l-a uitat pe buza ta de sus, ca o tacere ce atarna prea greu de sfarsitul ciudat al vreunei iubiri de demult...

Romanţă mică.

Ti-s ochii ca o seara cu ploaie si cu luna... pe pleoape iti aluneca in tacere un gand dinspre iarna, iar pe buze ti se naste soptit o sarutare... ceasul iti numara incetisor fiecare respiratie, apoi isi opreste minutarul fix intr-un suspin de dor... clipesti... si in privirea ta e ploaie, si luna, si seara caprui...

Ti-e parul ca o noapte cu ploaie si cu ingeri... prin gand ti se rataceste in tacere o iubire dinspre vara, iar pe buze ti se naste firesc o rugaciune... ceasul iti vegheaza atent fiecare zbor, apoi isi opreste minutarul fix intr-o lacrima de dor... suspini... si prin parul tau e noapte, si ploaie, si-un inger caprui...

Gând cu tăceri.

Pe obrazul ei se rostogolesc ganduri deghizate bland in lacrimi cu gust de mare si de dor... candva stia sa-i rasara din valul de verde al ochiului drept si sa-i viseze vreo imbratisare pe furis atunci cand privirea i se ascundea incetisor sub pleoape... din par i se scutura amintiri de demult, iar pe tampla stanga ii apune a mangaiere blonda raza tarzie si obosita a lunii...

Pe gura ei se rostogolesc taceri deghizate frumos intr-un sarut cu gust de mare si de dor... candva stia sa-i sopteasca numele intr-un inceput de suras pe buza de sus si sa-i inventeze o rugaciune cuminte atunci cand aripile i se deschideau incetisor a zbor... din par i se scutura linisti dintr-o vara de demult, iar pe buza de jos ii ingenuncheaza obosit zambetul unui pui de inger...

Lună pătrată.

Aseara ti-am daruit un sarut violet... zburda razand pe buza mea de jos si-mi spunea in soapta, atunci cand nu-l vedeai, ca-i place uimirea ce doarme frumos pe arcul perfect al buzei tale de sus... si gurile noastre au visat violet...

Aseara ti-am asezat in palma dreapta o aripa de inger... plutea incetisor printr-o rugaciune de-a mea si ningea a vis parfumat dintr-o iarna de demult... si am inceput sa zburam de dor...

Aseara ti-am gasit privirea... se scalda linistita in ochiul meu stang, apoi se colora in verde, se revarsa cu lacrimi pe obraz si se transforma atat de firesc in mare... iar noi eram un rasarit perfect...

Aseara ti-am cumparat o luna patrata... se plimba pe cerul tot patrat si se prefacea ca ne vegheaza dintre crengile unui castan batran iubirea rotunda... iar noi doi eram o minune patrata...

Gând de drag.

La inceputul zilei, din amintiri i se scutura stele si rasar mii de sori... un pescarus ii tipa ascutit pe tample, iar din priviri se revarsa mari si oceane imense... pe umarul drept valurile inspumate se transforma in aripi si-n zborul firesc isi gaseste gandul de ieri...

La inceputul serii, din zambet i se scutura incetisor o tacere si i se naste cumplit un dor... timpul ii saruta usor tamplele, iar in priviri i se scalda de drag ingeri perfecti... pe umarul stang e din nou primavara, iar la capatul celalalt al mirarii isi gaseste visul de ieri...

Si la inceputul noptii, din rugaciuni i se scutura Dumnezei si se nasc zgomotos mii de lumi... pe tample ii ratacesc povesti ciudate, iar in priviri ii adoarme tarziu o minune... pe umeri ii ninge din nou cu aripi de inger si-n zborul usor isi gaseste definitiv iubirea...

Gând fără tine.

Aseara te-am pierdut... abrupt, zgomotos, cumplit... mi te-ai frant atat de absurd in fiecare silaba din primul cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun... inca mai simt in timpane tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul sarut... as fi vrut sa stiu sa te opresc... insa mi-era atat de iarna si atat de tarziu... cumva imi ratacisem timpul si vremea... iar ingerul plecase de mult la culcare... te-ai scuturat a vis urat si m-am scurs incetisor pe obrazul tau, ca o amintire de la inceputul lumii... iar tu mi-ai cazut aproape sfant din rugaciune... din ochiul stang iti plangeau soptit promisiuni dinspre vara si pe buza de sus incepuse sa-ti moara un dor... ah, de-as fi putut sa te opresc... insa nu mai stiam sa te caut decat printre ganduri senine, iar in privirea de verde imi incepuse furtuna... aseara te-am pierdut... ciudat, trist, absent...

Dacă ninge...

Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a iarna... pe frunte imi cad ninsori cu iubiri din vremuri de demult, iar pe tampla imi rasare tarziu steaua polara... un inger isi cauta zborul alb printre aripile de zapada, iar vreun Dumnezeu viseaza rece un fel de rugaciune... si prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor... pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme insoptit amintirea unui sarut...

Prin gandul meu iti pare ca te regasesti a iarna... in privire iti rasare cumva un pic de infinit, iar pe tample iti ninge tarziu a iubire... ingerii ti se-aseaza incetisor prin aripile de zapada si-ntr-un fel de rugaciune, Dumnezeu ne viseaza a zbor... prin gandul meu iti pare ca te regasesti de drag... pe obraz ti se opreste lacrimand un dor de demult, iar pe buze iti adoarme soptit parfumul unui zambet...