Lasă-mă să-ţi spun o poveste de la începutul lumii... o poveste cu dimineţi ascunse prin puful înzăpezit al aripilor de înger, cu şoapte de sfinţi şi cu naşteri de universuri sub pleoapa de sus a vreunui Dumnezeu... o poveste cu tăceri adânci prin care înotau doar gânduri-pereche, cu zâmbete de după-amiază si cu valurile de verde din privirea înspumată a vreunui ochi de mare... o poveste cu asfinţit picurat din roşul buzelor însărutate de un dor prea mare, cu somn uşor atârnat într-un târziu de gene şi cu vise cuminţi rămase să înnopteze în liniştea perfectă a vreunei îmbrăţişări de drag... hai, iubito, lasă-mă să-ţi spun o poveste de la începutul lumii...
16 decembrie 2012
18 noiembrie 2012
Gând șoptit.
Azi-noapte am visat că eram doi îngeri... eu stăteam deasupra norilor, tu dedesubt... mă uitam mereu prin cerul-fereastra și așteptam în zadar să-ți întorci chipul în sus către mine atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni rugăciunile în gândul târziu al vreunui sfânt... Cumva ai atins geamul dintre noi... cerul s-a crăpat în mii de ochi și a început să plouă cu priviri înspre tine... ne-am regăsit perfect într-un zbor prea firesc și-n visul nostru eram din nou Dumnezei...
Azi-noapte am visat că eram două secunde... eu stăteam la un capăt al
orei, tu la celălalt... alunecam mereu prin rotundul perfect al ceasului
din perete și încercam absurd să te prind din urmă atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni tăcerile pe vârful târziu al minutarului... La miezul nopții nu ai mai vrut să pleci... timpul s-a oprit mirat, iar tu ai început să curgi înspre mine... ne-am întâlnit firesc la polul sud al orei 11 și-n visul nostru ne-am prefăcut în infinit...
27 ianuarie 2012
Gând în culori.
... dimineaţă albă... oameni cenuşii merg spre locuri cenuşii, în maşinile lor cenuşii... în visele lor cenuşii au murit speranţe cenuşii, zboruri cenuşii, îngeri cenuşii... iar la capătul cenuşiu al fiecărei rugăciuni, un Dumnezeu cenuşiu a uitat atât de firesc să-i mai asculte...
... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...
... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)