15 noiembrie 2026

If tomorrow never comes

Daca ziua de maine nu ar mai veni niciodata, ce ai face ? Ai sti sa zambesti ca si cum ar mai conta ? Ai sti sa mergi printre fulgii de zapada si sa fii din nou copil ? Ai sti sa te inalti din nou si sa iti incerci zborul curat ? Ai sti sa ii simti parfumul si atingerea calda ? Ai sti sa ii vrei fiecare sarutare pe buzele atat de moi ? Ai sti sa iei fiecare lucru marunt, fiecare clipa si fiecare senzatie si sa le transformi in minuni? Daca ziua de maine nu ar mai veni niciodata, ai sti sa ii cauti privirea si sa ii spui in cel mai firesc mod cu putinta : te iubesc ?
Nu mai conteaza decat ca astazi voi alerga dintr-un vis cu zapada multa si zambete calde, te voi gasi in orice clipa si-n orice lucru neinsemnat, iti voi zambi cu mii de minuni, te voi privi cu toata dragostea din lume si-ti voi spune , ca si cand ziua de maine nu ar mai veni niciodata , atat de simplu : te iubesc!

Despre ganduri...

Gandul tau e mai sonor seara. Imi place sa il ascult cand mi-e frig, imi place sa ti-l simt in orice privire si sa ti-l culeg cu sarutari de pe buzele calde. Imi place sa iti aud fiecare idee si sa le pun in ordine pe toate in mintea mea...

Da, gandul tau e mai frumos seara. Imi place cum linistea te face sa zambesti si sa iti ridici ochii spre cer, imi place sa cred ca dintr-o respiratie de-a ta imi pot face o minune mica pentru mai tarziu. Imi place sa te simt cum tremuri in intuneric, cu mainile stranse in jurul meu si cu tampla asezata cuminte pe pieptul meu...

Si doar stii, gandul tau e mai curat seara. Imi place ca nu mai conteaza nimic atunci cand mintea ta nu mai vrea decat clipa aceea de normalitate in care orice este posibil si in care pasiunile sunt atat de mari, imi place sa imi trec degetele prin parul tau si tu sa te alinti pierduta. Imi place fiecare gand pe care doar eu ti-l ghicesc mereu, imi place intrebarea pe care nu ai curajul sa o pui si raspunsul pe care te aud atat de limpede cum il taci...

Gandul meu e mai curat in fiecare seara cand tu uiti sa cazi. Imi place sa te prind de umeri si sa te ajut sa-ti desfaci aripile, imi place sa iti ascult sufletul cum zboara printre zambete si printre sperante. Da, ingere, in tacerea diminetii doar gandul tau imi curge sonor prin tot corpul si ma face din nou sa cred in iubire...

Last Christmas.

... seara in care ningea atat de frumos... mana mea in parul ei... linistea din privire si gandurile ei atat de sonore... buzele fierbinti si sarutarile patimase... teama din suflet si zambetul atat de trist... tremuratul usor si nasul prea inghetat... lacrimile ei si minunea din jur... vorbele fara sens si tacerile cu intelesuri multe... zborul meu perfect si caderea ei atat de frumoasa... Craciunul din fiecare idee si picioarele ei reci... glasul meu si lumina din ochii ei verzi...
...si totul ma face sa visez la seri atat de inghetate, in care e doar prea liniste si ninge atat de frumos, la zambete si sarutari calde, la zboruri in doi si la Craciunul care parca nu mai vine...

Mi-e teama...

Uneori mi-e atat de teama sa nu te pierd... mi-e teama ca zambetul tau nu mi-ar mai linisti zbaterile din suflet, mi-e teama ca gandul tau nu m-ar mai gasi si as uita sa mai fiu in mintea ta, mi-e teama ca nu te-as mai putea privi si ca nu te-as mai putea invata sa zbori, mi-e teama ca nu te-as mai visa si nu as mai stii sa cred in imbratisarea ta, mi-e teama de lacrimile tale pe obrazul cald, mi-e teama ca nu ti-as mai auzi intrebarile tacute si ca nu ai mai vrea sa imi asculti bataile inimii, mi-e teama ca sarutarile tale nu s-ar mai opri pe buzele mele fierbinti si, doamne, uneori mi-e atat de teama ca nu ai mai vrea sa imi vorbesti si sa imi soptesti, asa cum doar tu stii sa o faci, o poveste dintr-un inceput de iarna sau dintr-un sfarsit de zi friguroasa...

Amestecate.

... cand ai uitat sa imi vorbesti, intrebarea ta muta a inceput sa imi sfasie sufletul...

... daca in privirea ta nu ar mai fi nici o minune, gandul meu ar muri de singuratate si de dor...

... poate ca din zambetul tau voi invata sa imi fac aripi curate si apoi as stii sa zbor printre vise...

... tacerea ta absenta imi gaseste mereu raspunsuri prea prezente...

... in tristetea ta s-au ascuns povesti din ierni prea inghetate si minuni din vremuri de demult...

... da, cand ai uitat sa iti mai faci aripi din sperante, zborul tau frant a inceput sa-mi sfasie paradisul...

Ganduri...

Cand nu vrei sa imi vorbesti si ai da orice sa imi ocolesti intrebarile, grabesti pasul si nu te mai uiti spre mine...

Iti zambesc si stii ca te vei pierde in zambetul meu daca te uiti la mine doar o clipa...

Nu intelegi de ce sunt asa de calm si de ce soapta mea te linisteste atat de tare...

Daca ai putea, ai opri timpul in loc cat sa poti inchide intr-o privire de-a ta toata dorinta unui sarut...

Noaptea iti imprastie orice idee si stii doar ca ai nasul atat de inghetat si ca manusile nu te mai pot apara de frig...

Ai vrea sa fii o ceasca de cafea sau de ceai intr-o duminica dimineata...

Poate daca ar mai ninge in vreo seara, ai putea din nou sa crezi ca visele se pot implini daca te strang tare la piept...

Bataile inimii mele si sunetul pasilor tai arunca ecouri ciudate in iarna si in timpul prea inselator, iar tacerile noastre se prefac in zambete si in raspunsuri soptite pline de intelsuri ascunse...

... Cand vrei sa imi vorbesti si ai da orice sa te pierzi in sufletul meu, incetinesti pasul si iti culci cuminte capul pe umarul meu... Da, poate nu esti decat o cana de cafea sau de ceai, sau o iarna in care timpul nu ma mai pacaleste, poate ca nu esti decat gandul meu intr-o duminica seara cand frigul nu mai poate decat sa ma incalzeasca...

Pentru ca...

Pentru ca sarutul tau imi da putere sa astept mereu...

Pentru ca in mintea mea sunt mereu gandurile tale...

Pentru ca ma linistesti si pentru ca ma faci sa zambesc...

Pentru ca stii raspunsul la intrebarile mele tacute...

Pentru felul in care ma privesti atunci cand te tin in brate...

Pentru ca esti atat de minunata, pentru ca esti perfecta...

Pentru ca de Craciun esti atat de frumoasa...

Pentru ca esti un inger...

Pentru toate : ITI MULTUMESC.


Craciun fericit !

O secunda...

De fapt, nu ai nevoie decat de o secunda...
E suficient sa ai o secunda ca sa incepi, intr-o secunda totul se termina, intr-o secunda poti sa inveti sa crezi, o singura secunda iti arata cum este sa speri, o lacrima iti cade pe obraz intr-o secunda si tot intr-o secunda afli cum sa visezi, oricat de rau ti-ar merge toate ai nevoie doar de o secunda de gratie si totul devine minunat, o secunda desparte viata de moarte, o secunda este granita intre realitate si poveste, ca sa iti imaginezi ca totul este frumos e suficienta doar o secunda si poti mirosi o floare, poti privi un curcubeu sau un apus de soare tot intr-o secunda, poti sa calci pe nisipul fierbinte, iar marea sa iti stearga pasul cu racoare intr-o secunda, poti trece prin lume, iar umbra ta te va urma intr-o secunda, vantul te va mangaia cu adieri o secunda, vei urca si vei cobori intr-o secunda, o secunda iti e de ajuns sa clipesti, o secunda te poate invata sa privesti, o secunda de tacere poate spune atat de multe si o secunda te poate face sa vorbesti, o secunda poate fi o nota muzicala, o secunda e un oftat de dor, inima iti bate aproape o data pe secunda si timpul se va opri candva la o secunda, iar tot ceea ce iti doresti cateodata este aceeasi secunda, e de ajuns o secunda sa te indragostesti, iar daca i-ai iubi pe toti, ti-ar fi de ajuns o secunda, uneori te gandesti o secunda, poti sa admiri primavara intr-o secunda, poti sa simti ploaia in parul tau sau sa topesti fulgi de zapada in palma intr-o secunda, cand nu mai ai timp de nimic, observi ca ti-ar mai fi trebuit inca o secunda, poti sa inchizi ochii si sa iti pui o dorinta intr-o secunda, poti face tot ce vrei si poti zambi mereu intr-o secunda...



Da, e de ajuns... iar daca am reusit sa te fac sa zambesti, gandeste-te la mine si surade-mi in sufletul tau... o secunda.

Visul unei nopti de iarna...

O cana de ceai fierbinte, cu lamaie... parfum de mere si de scortisoara, aburi calzi si inghitituri mici, ganduri ce zboara aiurea...

... da, parul tau blond ce-mi gadila obrazul intr-o seara friguroasa, in care Craciunul mi s-a parut atat de firesc...

... o carte cu copertile decolorate, uitata deschisa pe o masa...

... fulgii de zapada care danseaza pe o melodie atat de perfecta si florile de gheata de pe geam...

... farfuria cu doua felii de cozonac pe care le-am lasat dimineata trecuta...

... timpul care mi s-a oprit in ceas si-n visul de azi-noapte...

... zambetul plin de minuni cu care ma faci sa ma indragostesc de fiecare data si atingerea ta usoara prin parul meu...

... jocurile pe care le jucam in copilarie si oamenii de zapada, nasul si picioarele inghetate pe care le simteam amortite ore intregi si rasul, doamne, rasul acela in care acum regasesc cele mai curate si nevinovate amintiri...

... cutia de bomboane de ciocolata desfacuta si muzica data prea incet...

Somnul imi da tarcoale, dar eu vreau sa ma lupt cu el.... macar un pic, cateva minute... as vrea sa mai sorb o inghititura sau doua din ceaiul cu lamaie... dar de-acum s-a racit... inchid ochii si inainte sa adorm mai vad o data un om de zapada ce-mi face cu ochiul din vremuri de demult, mai simt fulgii de nea, sarutul tau cald si parul blond ce-mi gadila obrazul atat de firesc, apoi... nimic... doar parfumul de mere si de scortisoara si cateva vise ce zboara aiurea...


Despre timp.

Azi noapte, cand tu dormeai, am oprit timpul in loc... si ploaia a inceput doar sa cada mai repede si mai trist, vantul mi-a smuls ideile si mi-a ravasit amintirile, iar somnul a vrut sa fuga, dar s-a lovit abrupt de geamul din visul meu...

Si azi noapte, in timp ce tu dormeai, am inghetat din nou in frigul dintre noi, am alunecat din nou pe raze de stea pana la Dumnezeu si am plans tacut peste aripile ingerilor...

Da, azi noapte am transformat ploaia in zapada, iar in visul meu, pentru un timp, a nins cu povesti si cu petale de trandafiri, am cules idei si le-am imprastiat prin universuri copilaresti si am uitat sa ma mai arunc in adancuri neintelese...

Azi noapte, in timp ce zeii dormeau, am rugat timpul sa-mi mai curga prin trup macar o clipa si sa ma lase sa mai visez ingereste, am crapat fereastra sufletului si te-am strigat pe nume... m-am spart in bucati pe trotuar si m-am prefacut in lacrimi sarate pe obrazul tau, iar tu le-ai sters cu degetele-ti subtiri, mi-am trimis zambetul pe buzele tale si te-am adunat in fulgi mari de eternitate si de dor cumplit...

Ah, si de-ai fi putut sa simti azi noapte, in timp ce dormeai, cum lumea s-a oprit intr-o bataie a inimii tale si cum doar eu imi cautam somnul prin sufletul tau, poate ca s-ar fi linistit si vantul si poate ca s-ar fi oprit si ingerii din plans... apoi am vrut sa traiesc din nou si am vrut ca iubirea mea sa moara, am aruncat cu pietre in vis si m-am certat cu noaptea si cu poza ta, te-am sarutat pentru a mia oara pe tample cu adieri, iar tu ai tresarit usor...

Azi noapte, cand tu dormeai , am inceput sa cad in fulgi albi de nea peste gandurile tale, iar vantul trist mi-a soptit cu glasul tau o poveste de noiembrie cu somn abrupt si geamuri sparte, apoi m-am transformat in secunde si in mii de clipe si am dat drumul din nou timpului sa curga peste amintiri...

Despre mine (2).

...Sunt o secunda pe care ai pierdut-o fara sa stii, sunt racoarea pe care o simti, sunt iarna care a venit si sunt vara din sufletul tau, sunt linistea care te cuprinde inainte sa adormi, sunt visul in care-ti traiesti somnul, sunt timpul care se opreste in loc, sunt doar un punct, sunt certitudine si sunt abstract, sunt atat de obisnuit, sunt libertatea si sunt bucuria, sunt uneori tristetea care te incearca, sunt cel mai bland si dulce zambet, sunt lacrima care se scurge pe obrazul tau curat, sunt adierea din parul tau, sunt stralucirea pielii tale, sunt o dorinta de a ta si sunt cel mai bun gand din mintea ta, sunt cafeaua pe care o sorbi in fiecare zi, sunt fumul de tigara, sunt dimineata tarziu si sunt seara devreme, sunt noaptea, sunt tot ce vrei si nu ai curaj, sunt tot ce ai si nu stii, sunt linia orizontului, sunt lumina din privirea ta, sunt respiratie si sunt tremurul buzei tale, sunt tresarirea sanului cald, sunt verbul "a fi" atunci cand nu mai stii cine esti, sunt ploaia si sunt soare arzator, sunt primavara cand totul iti pare ca are un sens si sunt toamna in care iluziile te cuceresc, sunt zgomotul de pe strada, sunt clipa de tacere, sunt vorba spusa in soapta, sunt atunci cand iti treci mana prin par si sunt zapada de sarbatori, sunt in ceea ce simti atunci cand daruiesti si sunt orice cadou pe care-l primesti, sunt eternitatea si sunt totul, sunt timpul ce ti se scurge usor din trup, sunt nimic, sunt lumea intreaga si sunt nimeni, sunt ceea ce nu poti intelege, sunt disperarea, sunt ideea salvatoare atunci cand nu te mai astepti, sunt tot norocul tau, sunt boala grea si sunt cea mai rapida vindecare, sunt Craciunul, sunt bradul cel drag, sunt dor cumplit, sunt cel mai sfasietor suspin, sunt rasul tau , sunt plans, sunt pe rand fiecare bataie a inimii tale, iti sunt mereu si-ti sunt totuna, sunt iubirea, sunt singuratatea, sunt o masa buna si un somn de dupa-amiaza, sunt o gluma savuroasa sau o carte pe care nu vrei sa o lasi din mana, sunt sambata la pranz, sunt "buna ziua", sunt "multumesc" si sunt si "la multi ani", sunt parere de rau, sunt suvita care iti cade pe frunte, sunt culoarea ochilor tai si bunatatea din ei, sunt ingerul tau pazitor, sunt greseala, sunt cel mai dulce pacat, sunt iertarea, sunt sinceritate, sunt si minciuna nevinovata, sunt luni dimineata, sunt "acasa", sunt gandul tau acum si-n ora care urmeaza, sunt cel mai ascuns sentiment al tau, sunt mirarea, sunt strigatul reusitei, sunt si esec, sunt... numai eu, sunt tu si sunt TOTUL...


Despre doruri.

Mi-e dor de tine... mi-e dor de tot, mi-e dor in mine si mi-e dor aiurea, mi-e dor in lume si mi-e dor pretutindeni, mi-e dor de ganduri, mi-e dor de infinit, mi-e dor de fiecare senzatie si mi-e dor de gustul tau, mi-e dor de freamatul vantului, mi-e dor de primavara, mi-e dor de copilarie, mi-e dor sa fiu matur, mi-e dor de parinti, mi-e atat de dor de tatal meu si de bunatatea lui, mi-e dor de surasul mamei si de povestea ei din fiecare seara, mi-e dor de drag si mi-e dor de prietenii pe care i-am pierdut, mi-e dor de cei ce nu mai sunt si mi-e dor de toti cei din inchpuirile mele, mi-e dor de cei ce m-au dezamagit, mi-e dor sa-mi fii doar tu, mi-e dor sa fim absenti, mi-e atat de dor de prezenta ta, mi-e dor de scoala si de bradul din ajun, de colinde si de bulgarii de zapada, mi-e dor de zbor si mi-e dor sa plutesc, mi-e dor de tot si mi-e dor de oboseala, mi-e dor de cantece si de poezii,mi-e dor de ce am fost si de tot ce ma faci sa fiu, mi-e dor de zambetul tau frumos, mi-e dor de capsorul blond si cuminte atunci cand ti-l culci pe umerii mei, mi-e dor de obrajii tai si de sanii fragezi, mi-e dor sa iti vorbesc despre orice, mi-e dor de tacerea mea, mi-e dor de fiecare cuvant de-al tau si mi-e un dor absolut de ochii tai verzi si de marea din ei, mi-e dor de tot ce am putea face impreuna si mi-e dor cuminte de tot ce am facut cu tine, mi-e dor de blandetea ta si mi-e dor mereu, mi-e dor din cand in cand si mi-e dor sa traiesc din nou, mi-e dor sa mor, mi-e dor sa ma nasc atunci cand ma faci sa tresar, mi-e dor de soapte si de curajul nebun al celor care sufera, mi-e dor de optimismul lor, mi-e dor de glasul tau ,mi-e dor de Dumnezeu si mi-e dor de rugaciune, mi-e dor nestins de rasul tau si mi-e dor de linistea pe care ti-o dau, mi-e dor de dragostea din sufletul tau si mi-e dor, atat de dor de inima mea, mi-e dor sa fiu mereu mai bun, mi-e dor sa pot spera, mi-e dor absurd de controverse si miscari prea ample, mi-e dor de orizonturi si mi-e mult prea dor de ideile tale, mi-e dor sa ma surprinzi si mi-e dor de dorul tau, mi-e dor de tot ce ti-e drag, mi-e dor de cum ne-am intalnit, mi-e dor de micile minuni pe care le traim si de miracolul din NOI, mi-e dor ciudat de frica mea si de mangaierea ta care-mi indeparteaza orice grija,mi-e dor de cum ne potrivim, mi-e dor sa te ascult mereu si mi-e dor sa incerc sa te inteleg, mi-e dor de perfectiunea ta imperfecta, mi-e dor de umbra ta, mi-e dor de toata lumina pe care mi-o dai si mi-e dor universal de iubirea ta, mi-e dor de toti si totusi mi-e atata dor doar de tine, mi-e dor de plansul tau si mi-e dor de lacrimile mele cand esti trista, mi-e dor de bucuria ta de copil si mi-e dor de licarul ochilor tai cand iti daruiesc o floare, mi-e dor sa ma cladesti din nimicuri si mi-e dor sa te adun din toate, mi-e dor sa te alint si mi-e dor sa ma atingi , mi-e dor de culori si mi-e dor de toamna, mi-e dor doar de ploi, mi-e dor de soare arzator, mi-e dor de fiecare "eu" din mine si mi-e dor de tot ce mi-e greu, mi-e dor sa reusesc gandindu-ma la tine si mi-e dor de parfumul tau, mi-e dor de buzele tale ferbinti si mi-e dor de saruturile atat de dulci, mi-e dor de bataile inimii tale, mi-e dor de bunatatea ta, mi-e dor de sensibilitatea ta si mi-e dor sa mai fiu inger, mi-e dor sa-ti umblu prin paradisuri si sa te ning cu petale, mi-e dor de tine, atat de minunata, mi-e dor sa urlu ca te-am gasit si mi-e dor de tot ce-am fi, mi-e dor de gesturile tale si nebunia din ele, mi-e dor cand esti serioasa, mi-e dor cand imi lipsesti si am atata nevoie de tine, mi-e dor sa fiu intreg si mi-e dor de completarea ta, mi-e dor sa fiu totul si mi-e dor sa fii a mea, mi-e dor etern si mi-e dor nesfarsit, mi-e dor fara limite si mi-e dor de tine in toate felurile, mi-e dor abstract si mi-e dor sa visez din nou, mi-e dor sa te pot avea in toate realitatile si in orice prezent, mi-e dor de viitor, mi-e dor nestins doar sa te iubesc mai mult, mi-e dor de tot si mi-e dor definitiv, mi-e dor simplu si mi-e dor atat de firesc, mi-e dor cumplit si sfasietor, mi-e dor de indragostit si mi-e dor de fiecare clipa din viata noastra, mi-e dor de timp si mi-e dor sa nu mai astept, mi-e dor de alegerea ta, mi-e dor de vara din gandurile tale si mi-e dor de ziua ta, mi-e dor in fiecare noapte, mi-e dor cand imi cotrobai prin minte si mi-e dor de somnul meu, mi-e dor sa-mi fii aproape, mi-e dor sa-ti fiu alaturi, mi-e dor de mor, mi-e doar atat de dor de tine...


Despre tine.

Te port in gand, cu fiecare clipa care trece ma simt atat de bine, pentru ca stiu ca esti cu mine... chiar daca doar in mintea mea... te port in decembrie, ca pe o icoana, ca pe un gand bun pentru sarbatorile sfinte, te port in iarna cu zambete si copii bucurosi, de mosi buni si cadouri dragi, te port in suflet si te port in fiecare floare de gheata ce-ti infloreste noaptea la fereastra, te port in soaptele vantului si-n melodia lui, te port intr-o privire de-a mea, chiar daca noi nu ne-am vazut niciodata, te port in iubire si te port in destin... te port in fiecare cuvant si-n fiecare idee care, fara tine, imi moare pe buze, te port intr-un zambet trist si-ntr-un vis cu ingeri curati, te port printre randuri si te port atat de firesc, te port atat de natural si de cert ca un orizont, te port paradoxal, te port in infinit, te port in fericirea mea si in bucuria fiecarei secunde care se scurge din trupul meu obosit de atatea cautari, te port definitiv si-atat de singur printre amintiri... te port in dragoste, te port in timpul care imi sta in loc si in toata eternitatea, te port in paradisul meu si-n cel mai limpede rai, te port in cel mai dulce sarut, te port in zborul meu spre nicaieri si-n toata existenta mea, in verbul "a fi" si-n fiecare "multumesc", te port cu "da" si "nu", cu "poate" si cu oftat, te port pe frunte, pe pielea mea, caci esti senzatie, te port in vorba si in aroma celei mai gustoase bauturi, te port in tot ceea ce stiu si-n tot ceea ce-mi doresc, te port tarziu in fiecare dimineata si devreme in orice seara, te port in somnul meu si te port cand sunt treaz, te port in speranta si in dorinte, te port in versuri si in fiece rand pe care il scriu, te port in lacrima ce se zbate sa curga pe obrazul meu, te port in dor si in tristete, dar te port in totul si nimic, te port, iubito, in stralucirea stelelor si in vara ce-o sa vina, te port in rugaciune si in univers...

Despre nimeni.

Cand nimeni a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta, pareai atat de singura si nimeni nu parea sa observe asta... l-ai privit in suflet, i-ai cautat zambetul si te-ai intrebat daca nimeni nu poate sa se opreasca, sa stea langa tine... si nimeni nu credea ca va fi ceva, nu stia ca se va aprinde in inima lui o simtire pe care nu o mai stiuse de mult... nimeni nu cunoscuse acel sentiment de ani de zile si, pentru prima oara dupa atata timp, credea in ceva, apartinea de cineva... timpul trecea si nimeni nu putea sa spuna ce simti, ce gandesti si nimeni nu vroia sa te piarda, nu vroia sa creada ca in sufletul tau se naste indoiala... dar iti doreai ca nimeni sa nu mai intre in viata ta , vroiai ca nimeni sa nu te mai deranjeze... si ai ajuns sa te intrebi acum, dupa atata timp, cine a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta... poate nimeni.

Despre speranta.

Lumea mi se face praf si ingerul imi pare ca a adormit... nici steaua nu-mi mai straluceste si nu stiu ce sa fac sa nu ma sting, sa nu ma pierd de tot... ma doare ce-i in jurul meu, ma mint ca inca mai exist, langa mine totul imi pare pustiu, necunoscut... mi-e teama, cred , de ce va fi, de lucrurile pe care le stiam, de cum as mai fi fara vis, mi-e dor de mine si de zambetul meu... ceva ma face sa ma revolt, dar nu stiu ce; soarta, desi imi zambeste, imi pare mai cruda si-n gandul meu apar iar spinii care-mi ucid incet ideea, iar viata o simt cum imi scapa printre degete si iarasi lumea imi moare in palma si inima in piept mi se opreste putin cate putin, iar privirea a obosit si ea, scaldata in lacrimi de tristete... si-as vrea atat de mult sa ma adun, sa inteleg ce e cu mine, dar ingerul imi e din nou adormit si nu stiu ce sa fac sa-l trezesc... poate doar sa-l mai strig, poate doar sa invat sa-l mai chem, dar nu stiu daca mai pot si-as vrea atat de mult sa cred ca ma mai poate asculta...
...Si totusi... nu e totul pierdut... mai e o speranta, exista mereu o salvare si-n suflet se naste credinta, se naste din mine iubirea... in gand incep sa infloreasca petale si spinii nu vor sa ma mai doara, iar inima o curat cu lacrimi si-ncepe din nou ca sa bata... luna-mi zambeste cu drag si steaua se-aprinde incet... ah! doar tu ma mai faci sa traiesc, doar tu ma mai faci sa sper, sa nu ma pierd... si am sa prind iar viata din urma, am s-o apuc si-am s-o strang cu putere in mine, iar lumea poate va rasari din nou in privirea mea si ingerul va uita sa mai doarma...

Despre ea.

Ma gandesc de zece ori pe zi la tine si de zece ori pe zi ma intreb ce mai faci... si imi trimit zece ingeri sa te vegheze, ma rog la zece zei sa fii fericita si rad si plang de zece ori pentru tine... si zece vieti as vrea sa am sa le petrec doar cu tine, zece lumi ar fi prea putine ca sa ma impiedice sa ajung la inima ta si as renunta la zece universuri pentru zece minute alaturi de tine... zece stele nu ar lumina ca privirea ta, zece cuvinte mi-ar ajunge sa iti spun TOTUL si zece batai ale inimii mele ti-ar fi de ajuns ca sa ma intelegi... doar zece cantece mi-ar trebui sa te cant si totusi zece cantece nu ar putea sa te spuna asa cum esti tu de fapt, zece povesti ti-as sopti in fiecare seara si zece nopti as fi doar somnul si visul tau cel mai dulce... zece vorbe de-ale tale ar fi poate de ajuns, zece clipe de tacere mi se par ani intre noi si as da totusi zece ani pentru a putea sa te iubesc inca zece clipe... inima mea se rupe in zece bucati, zece imagini ale tale ma urmaresc mereu si zece lacrimi imi curg pe obraz... zece ganduri ma cuprind, zece ploi as picura peste tine, zece iubiri imi par atat de putine si zece sarutari as vrea sa iti trimit pe tample... zece primaveri imi pare c-au trecut de cand te stiu, zece ierni sunt intre noi si zece veri ti-as darui daca m-ai lasa... si poate ca uneori mai gresesc, dar imi pare rau de zece ori, cu zece batai usoare de aripi te-as invata sa zbori si cu zece raze de soare ti-as mangaia trupul minunat, zece zambete iti asez pe buze si zece doruri iti trimit in suflet sa iti aduca linistea...

Despre fericire.

Esti fericita ? Nu mi-ai raspuns... erai trista si gandurile au navalit impletindu-se cu amintiri... si ochii iti erau tristi si un pic mai verzi. Dar zambeai - un zambet plin de liniste, un zambet curat, in care ingerii si-au nascocit un colt de paradis ... zambeai trist si totusi atat de normal, atat de firesc...
Aveai nasul inghetat si tremurai atat de tare... pasii alunecau usori, iar zgomotul lor se spargea pe dalele de piatra... Off, as fi vrut sa fiu ecoul si sa iti port urmele in mii de zari... erai un copil si ochii iti erau mai mari si curiosi, mergeai mai repede si si iti era atat de frig... Dar zambeai si totul parea din nou simplu, la fel ca in jocurile de demult... iar pe dalele de piatra pasul tau usor tacea sonor...
Ceai fierbinte si ciocolata calda... cana parea atat de mare in mainile tale inghetate... vorbesti, imi povestesti ceva, iar glasul tau imi trece prin piele si imi mangaie sufletul... ai obosit si privirea ti-este trista... Si totusi zambesti, iar parul si parfumul tau, caldura si toropeala, mi-aduc aminte de iernile in care uitam sa mai vin acasa, de iernile in care stiam atat de bine cum sa zbor...
Sunt fericit ? Ma simt linistit, calm, sigur si nu mai aud decat tacerea ta... mii de intrebari iti trec prin minte, ai vrea atat de mult sa stii... si totusi taci... bradul urias iti face cu ochiul si mii de luminite iti mangaie privirea... zambesti si tot Craciunul si toata bucuria sarbatorilor este pe buzele tale... si erai atat de infrigurata... iar noaptea asternea in parul tau parfum de ingeri...
Aveai fular negru, moale, atat de moale si pufos, erai mirata si degetele tale le cautau pe ale mele... Nu mai zambeai, ochii iti erau mai grei si totusi atat de verzi... iar in ei era doar un copil frumos ce-si cauta visele intr-o seara de iarna...
Esti obosita si linistea din jur te-a intristat... te gandesti la dalele de piatra, la frigul de afara si la nasul inghetat... Acum zambesti si-ai vrea sa imi raspunzi, dar somnul e aproape si noaptea te-a invins... adormi, visezi, alergi sonor spre mii de brazi luminosi si spre ingeri de zapada... iar degetele tale le cauta cu-nfrigurare pe ale mele si pe buzele tale simti doar sarutul meu... zambesti atat de firesc... Esti fericita ?

Despre nimic.

Noaptea s-a trezit din somn, iar ceata a inceput deodata sa-mi taie adanc obrajii... Pentru prima oara, ai incetat sa mai zambesti, chipul iti e atat de serios, iar pasii iti sunt grabiti si apasati... aproape ca nu te mai pot urma; lacrimile iti umezesc ochii verzi si atat de frumosi, iar ultimele tale cuvinte se lovesc de tampla mea, grele ca o sentinta...

Astazi aveai privirea plina de lumina, pareai din nou copila si pareai ca ai inventat un loc de joaca doar pentru tine... si m-ai surprins din nou, m-ai lasat sa intru in jocul tau frumos, mi-ai aratat in parul tau lumina bradului de Craciun, iar atingerea ta calda mi-a adus linistea...

Si iar iti inghetase nasul si tremurai usor, si alunecai pe gheata, usoara ca o parere... E iarna din nou, dar in privirea ta e mereu primavara ; ma tineai de mana , iar eu eram din nou sigur, eram din nou intelept si stiam ce trebuie sa fac, totul parea firesc, atat de firesc...

Ma uitam la tine cum te rasuceai in cercuri aproape perfecte... in toata marea de oameni grabiti, tu singura parea ca te plimbi, erai doar tu si linistea din jurul tau, parea ca esti protejata de o manta invizibila si doar eu singur te puteam vedea desenand cercurile tale neintelese prin coltul tau de rai alb si inghetat...

Te-am intrebat daca te simti bine si mi-ai raspuns zambind:" Da, ma simt bine!" Am zambit si eu, chiar si noaptea a parut ca zambeste, iar ceata incepea sa ne mangaie tacuta... zgomotul pasilor tai pe drumul pietruit isi arunca ecoul prin ferestrele sparte ale caselor prea vechi... te vad sorbind cu pofta din ciocolata calda, privirea ti-e un pic obosita, iar gandurile zboara si se duc poate prea departe; vorbim despre nimicuri si despre orice-uri tarzii si cuvintele se aseaza cuminti in parfumul ceaiului si in fumul de tigara...

Ma saruti... buzele tale calde, dulci si catifelate ma fac sa uit de mine, ma fac sa plutesc prin paradisuri din inceputuri de ierni si sfarsituri de zi... te strang in brate , iar mangaierile si atingerile mele te infioara... te privesc de atat de aproape, iar gandurile tale sunt acum ale mele; ma simti atat de aproape de tine, de pielea ta, sanul tau tresare si-n ochii tai luminosi se citeste dorinta...

Nu mai vreau sa stiu nimic, doar inima imi mai bate puternic, sunt doar eu si esti doar tu, imbratisati in intuneric si inconjurati doar de soapta iernii... ai nasul inghetat, dar gura ti-e atat de calda, buzele tale le cauta cu infrigurare pe ale mele , iar mana ta imi mangaie atat de placut parul...

Si-acum... ai plecat... Ce s-a intamplat, ingere? Din raiul tau cel alb si rece au ramas doar linii frante si cuvintele tale lovindu-mi tampla cu putere... Le aud si acum ecoul si iti vad lacrimile din privirea atat de verde... te simt insa in mine, in toata fiinta mea, iti imbratisez inca umbra si tu o imbratisezi pe a mea... inchizi ochii si bradul cel drag isi arunca din nou lumina in parul tau, te simti din nou minunata si aluneci din nou pe gheata si prin iarna, aproape ca simti gustul si caldura ciocolatei, mirosul meu e inca pe pielea ta, sarutul meu e din nou pe buzele tale, iar atingerea mea inca te mai infioara... inima iti spune o poveste pe care incepi s-o asculti pana ce visele iti aduc din nou zambetul si-ti coboara pe chip linistea...

Langa mine, noaptea s-a trezit din somn, iar ceata continua sa imi taie adanc obrajii...


Despre iubire.

Te voi iubi in fiecare zi , mai mult si mai frumos, te voi iubi cu fiecare clipa care trece, mai absurd si mai normal, te voi iubi in mine, in sinea mea si in lumea intreaga, te voi iubi mereu tacut, te voi iubi strigand de bucurie, te voi iubi in fiecare sambata dupa amiaza si in fiecare dimineata a oricarei zile, te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real, te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire, te voi iubi cu blandete si cu bunatate, te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul, te voi iubi absolut si intangibil, te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur, te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori, te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv, dar te voi iubi pentru tot ce esti, te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori, te voi iubi cu ingeri si cu stele, te voi iubi cu nori si cu soare mult, te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara, te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie, te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat, te voi iubi mereu, te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu primaveri, te voi iubi cu povesti, te voi iubi fermecat si te voi iubi mut, te voi iubi cantand, te voi iubi cu intelegere, te voi iubi simplu si te voi iubi complicat, te voi iubi sincer, te voi iubi definitiv...

Despre ingeri.

Azi noapte am stat de vorba cu ingerul meu... nu mai statusem demult doar noi doi, mereu ne separau lumi si timp prea etern, dar azi noapte ingerul meu m-a ascultat, zambindu-mi si incercand sa ma inteleaga... si mi-am intrebat ingerul : De ce oare uit sa traiesc si ma zbat atat de mult in ganduri? Cum de am uitat ca si eu pot zbura prin paradisuri si prin rasuri de copil? Cand m-am departat asa de mine si cand am devent doar o umbra? De ce un zambet ma face sa cred in minuni si de ce, ah, de ce, doamne, o lacrima de-a ei imi frange aripile si ma face sa mor in sinea mea putin cate putin? Unde oare imi apune soarele si de unde din adancul meu rasar mereu luni si luceferi? De ce ma consum in ganduri abstracte si pline de sageti ascutite si de ce ma lupt cu mintea mea si-mi uit dorintele? Cum de nu ma pot abtine sa ma contopesc in paradoxuri si-n neintelesuri? De ce-n clipa mea de fericire nu te gasesc acolo si de ce te pierd? Cum sa pot sa invat sa fiu din nou al meu si ce sa fac sa te pot avea mereu cu mine? Oare ce mai e important sau in cate zari mai pot construi curcubee din zambete? De ce mi-e dor si de ce ma rup si ma sparg in bucati de mii de ori? Si oare de-as mai avea un ultim vis, as sti sa ma strecor din el si sa te imaginez in cea mai pura realitate? Te-as putea lua dintr-un absolut banal si sa te aleg corect din cea mai grea ghicitoare? Oare as mai sti sa fiu copil sau as mai putea sa fiu atoatestiutor? De ce mai cad uneori cu ploaia si de ce ma transform uneori in praf si-n adieri de raiuri parfumate? De ce nu pot fi decat o amintire si cum sa mai inteleg ceva din primaveri fara sperante? Iar daca as fi doar un culegator de vise, as sti sa te adun din fiecare inchipuire a mea, din fiecare frantura de infinit? Oare as sti sa te redau pe tine mereu perfecta, sa te dezvalui tuturor ca pe cea mai mare minune a lumii? Dar tu ai stii sa imi cobori din suflet, sa ma iei de mana si sa imi alungi orice teama, orice cosmar care ma sfasie de cate ori nu-mi esti aproape? Unde in trecutul meu mi-am ingropat lumina si cum sa fac s-o pot dezgropa din intunericul ce vrea sa ma rapeasca de lume? De ce nici o mare si nici un ocean nu pot sa spuna nici macar o picatura din cat imi pot spune printr-o privire ochii tai? Hai, spune-mi, ingerul meu ascultator, cum sa fac sa ma inventez in fiecare zi si cum sa ma pot contopi su somnul dulce in fiecare noapte? De ce ma lasi sa mor mereu si, daca sunt tot singur, de ce ma mai lasi sa traiesc? De ce ma doare crud sufletul si cum uneori linistea ma cuprinde si ma acopera si ma face sa nu-ti mai simt tacerea?...Si desi ne separa uneori lumi, iar timpul etern vrea sa te piarda si nu vrea sa ma mai regasesc in gandul tau, azi noapte am reusit sa te culeg din somnuri adanci si am stat de vorba cu tine printre vise... ingerul meu.

Usi inchise, geamuri sparte si trenuri...

un inger deschide usa catre cer si lumini pline de zambete mi se sparg in privire...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

departe se aude zgomot de usi trantite , semn ca un tren a plecat din statie...

niciodata un sarut nu m-a durut asa de tare...

din privirea ta, ingerii incep sa picure lacrimi de stele pe obrazul noptii...

as vrea sa pot sa transform tot frigul intr-un zambet si sa il asez cuminte pe gura ta fierbinte...

un tren isi tace uitarea intr-o gara, iar doi calatori prea obositi povestesc in alb si negru intamplari din trecut...

deasupra ta , un inger a aprins un curcubeu pe care rugaciunea mea urca catre Dumnezeu...

atunci cand mi-am adus aminte sa sper, mi-ai aratat ca poti face mereu o minune din geamuri sparte si din cioburi de iubire...

niciodata absenta ta nu a fost atat de prezenta...

departe, intr-un vis pierdut, un copil a trantit usa catre uitare, iar gandul tau invers se transforma in sarut si se topeste firesc pe buzele mele...

geana noptii se inchide peste ochii de stele, iar un tren intarziat isi aminteste sa se opreasca intr-o statie...


De noapte buna.

...pe strazile din sufletul meu sunt doar case parasite si felinare ce abia mai palpaie...
si pe strazile din sufletul meu, pasul tau arunca mereu ecouri ciudate ce se frang prin geamuri sparte si in friguri din ierni mereu prea prezente...
...da, o sa imi fac din zambetul tau de inger o lumina si o sa merg din nou increzator prin noaptea rece de pe strazile din sufletul meu...


Liniste.

In noaptea asta orice zgomot e prea mic... vreau sa aud cum iti urla fiecare gand, vreau sa aud cum inima iti sparge pieptul, azi vreau sa te aud strigand orice raspuns tarziu si fiecare speranta, vreau sa aud cum curg cu vuiet puternic toate lacrimile tale si cum fiecare ras al tau provoaca cutremure, vreau sa simt cum sorbi puternic din cafea si cum visezi atat de tumultos, vreau sa te stiu tacand sonor si tipandu-ti fiecare neliniste, vreau sa ma doara tare fiecare sarut al tau, vreau sa aud cum se pierde in mii de ecouri orice indoiala a ta, vreau sa vad cum se descompune lumea, acum vreau sa simt cum se comprima spatiul si cum trosneste din fiecare incheietura descleiata, vreau sa fie galagie...

Azi nu imi mai ajung soaptele... vreau sa aud tacerea cu care se deschide cerul noaptea, vreau sa simt cea mai adanca dorinta a ta, vreau sa aflu cum apar stelele si cum rasare luna, azi vreau sa taci in mii de cuvinte, vreau sa imi vorbesti mut, vreau sa imi murmuri zambind in zeci de feluri, vreau sa simt mormantul sufletului tau si calmul privirii tale, vreau sa aud somnul cum iti rade in ureche si sa vad ingerii cum merg pe varfuri prin visul tau, vreau ca sarutul tau usor sa ma adoarma, acum vreau sa aud cum curge timpul, vreau doar sa fie liniste...

Din rugaciunea unui inger...

...atinge-ma, priveste-ma, crede-ma , invata-ma sa zbor, ajuta-ma, simte-ma, gandeste-ma, plange-ma, rade-mi, lasa-ma sa cad, intelege-ma, canta-ma, vorbeste-mi frumos, respira-ma, asculta-ma, sopteste-ma, doreste-ma, mangaie-ma, rosteste-mi numele, zambeste-mi, inalta-ma, roaga-te pentru mine, viseaza-ma, mai povesteste-mi, cauta-ma, da-mi voie sa sper, ia-ma si du-ma departe, apropie-ma, uita-ma, fa-ma sa imi aduc aminte de mine, scrie-ma, citeste-ma, iubeste-ma, asteapta-ma, deschide-mi sufletul, inchide-mi ranile, cheama-ma, arunca-ma, tulbura-mi lumea, gaseste-ma, surprinde-ma, pierde-ma, arunca-ma, prinde-mi mana, urmeaza-ma, pastreaza-ma, ai incredere in mine, greseste-mi, aprinde-ma, saruta-ma, iarta-ma...

Moartea unui inger.


Inceput de vara sau de iarna... nu poate sa conteze prea mult... sau macar nu ar trebui... niciodata nimic de facut, deci nimic de pierdut... sau de castigat... iar ingerul a simtit cum cerul se clatina pentru prima oara... incepea sa simta durere in aripi... si zambetul durea mai tare... stia ca pentru a simti fericirea celorlalti va trebui sa sufere mult si va trebui sa se bucure mult... iar peste un timp a aflat cum e sa pierzi ceva drag, sa pierzi pe cineva drag... si pentru prima oara a inteles ca zborul inalt nu mai poate fi de nici un ajutor... dezamagiri, uitari, parasiri , transformari... si caderile au fost mereu prea multe... uneori abrupte, alteori mai line... si aripile dor atat de tare... si zambetul la fel... cand a pierdut un suflet, ingerul a murit pentru prima oara... lacrimile nu dureau atat de tare ca rasul si a ales ca e mai bine sa sufere... uitase cum arata cerul, uitase sa si zboare... nu ar mai fi insemnat nimic oricum...
Inceput de iarna sau de vara... ar fi trebuit sa conteze... sau poate ca nu... niciodata nimic de crezut, deci nimic de sperat... sau de visat... iar ingerul a simtit cum cerul se deschide pentru a doua oara... iar aripile nu mai dureau... si nici zambetul... si pentru prima oara dupa atata timp nu mai simtea singuratatea... era doar o clipa de normalitate pe care isi dorea sa aiba curajul sa o traiasca... iar dintr-un colt de paradis un inger ii radea in vis si ii deschidea din nou aripile, ii vorbea cu drag si ii aducea in suflet linistea... o clipa doar, atat, o clipa... inchise ochii si zambi... pentru ultima oara... intr-un inceput de zi sau de noapte, un inger a murit... sau un om a invatat sa traiasca...

Ingeri in alb si negru...

Stropii de ploaie ii starnesc mereu ganduri prea gri. Ar vrea doar o idee normala... Si ii e atat de frig... A obosit sa mai mearga, mereu la fel, mereu contra vantului. Mai mereu fara tinta... Si mereu singura... Demult avea un motiv, demult stia ce conteaza... Acum stie ca lumea e doar in alb si negru... Acelasi drum in fiecare zi, acelasi tramvai cu usi care nu se inchid bine, aceleasi voci, aceleasi priviri, aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.

In vis, stropii de ploaie ii starnesc mereu zambete gri. Ar vrea sa isi coloreze fiecare idee... Iar frigul e chiar suportabil... Merge mereu in aceeasi directie, mereu privind, mereu ascultand. Mereu cu fularul negru... Si totul are un rost... Iar usile se inchid mereu corect. Si se deschid corect. Nu mai e singura... Un inger alb merge langa ea... In rest, aceleasi voci, aceleasi replici , aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.

I-ar spune doar...

Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...

A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...

Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...

Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...

Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in statiile lungi de metrou... alteori pateurile sau ciocolata mancate pe peron tin locul discutiilor din serile de toamna...

Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in Dumnezeu si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...

Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...

Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...

41

Asta toamna, de doua ori pe saptamana, ma intalneam cu ea... in 41... ma urcam mereu la aceeasi statie, stateam mereu in acelasi loc... iar ea era acolo... de doua ori pe saptamana... ne asezam fata in fata si mergeam asa doua statii... exact patru minute... genul de fata pe care ai fi descris-o oricum, numai frumoasa nu... era mai degraba urata si nici macar foarte tanara nu mai era... cred ca nimic nu era armonios pe chipul ei, nici gura, nici barbia, nici parul , mereu ciufulit, nici urechile care mi se pareau mereu asimetrice... nimic... in afara de ochi... verzi, cumplit de verzi, mari, adanci, luminosi... genul de ochi care in lumina diminetii se aprind si stralucesc... ah, iar verdele ala atat de firesc, jucaus... o priveam pur si simplu doua statii, iar ea se uita la mine amuzata... zambea, iar eu ma surprindeam spre final zambind si eu... nu am vorbit niciodata... nici nu as fi vrut... s-ar fi rupt parca o vraja, mica minune nu ar mai fi insemnat nimic... ea cobora mereu cu o statie inaintea mea si ziua continua normal, fara nimic special... stiam doar ca o sa o revad peste doua zile, in acelasi loc, cu parul acela ciufulit si cu urechile atat de asimetrice, obosita, mereu plictisita si cu mainile infipte in buzunarul hainei... categoric nu era frumoasa... si pentru un timp nu am mai vazut-o... o si uitasem....

Dar azi am reintalnit-o... in 41... m-am urcat asa cum fac de obicei, in aceeasi statie, am mers in acelasi loc si mi-am indreptat privirea, la fel ca in fiecare zi , in fata mea... si ea era acolo... parea ca nu se miscase de cateva luni... si era la fel de urata, parul doar parea mai nearanjat ca de obicei, ceea ce ii facea urechile sa para si mai ciudate, era la fel de plictisita si parea nedormita de un secol... dar in lumina diminetii, in razele soarelui ce se incapatana sa se strecoare in tramvai, ochii ei mari, atat de simpli si de jucausi , straluceau din nou si luminau verde ... si ne priveam in tacere, ca doi amici ce nu s-au vazut demult, ca doi prieteni vechi ce isi spun totul din priviri si inteleg atat de multe , ca doi copii ce se revad si isi amintesc de jocul lor... si ochii aia adanci m-au condus si astazi... trei statii... exact sase minute... a fost cu bonus...

Da, ai putea sa o descrii oricum, numai frumoasa nu... si nici macar foarte tanara nu mai e... dar mi-a zambit amuzata... si i-am zambit si eu...

Zambete...

Zambeste si chipul obosit i se lumineaza... priveste cu ochii copilului redescoperit si vede dincolo de obiectul din mainile inghetate... si zambeste...

A invatat sa faca fata zambetului superior al prietenilor si sa treaca mereu peste uitarile lor... priveste cu ochii inlacrimati la cioburile din suflet... si suspina...

Cand crede din nou in cate o minune, un ingeras micut zambeste in paradis... priveste cu ochii cuminti si blanzi un nou sfarsit de zi sau un inceput de noapte... si viseaza...

Daca ii spui cuvinte grele, zambeste ironic... priveste cu ochii absenti si tace in mii de cuvinte verzi si-n soapte violet... si pleaca...

Isi aseaza capul pe zambetul lui calm... priveste cu ochii larg deschisi o frantura din trecut sau din viitor... si crede...

O cana de cafea si o prajitura ii zambesc de pe masa... priveste cu ochii somnorosi o noua zi, mai buna, in care merita sa spere ca nu o sa se mai impiedice si ca o sa poata iarasi sa zboare... si zambeste...


The end of the world.

In dimineata aceea cand ai uitat sa-mi vorbesti si sa ma tii in brate, cuvintele mi-au murit pe buze si-n ochi mi-a murit o privire...

Si-n ziua cand nu ai mai stiut cum sa iti fie dor si cum sa ma iubesti, lumea s-a sfarsit si a murit atat de absurd...

Iar in seara cand nu ai mai vrut sa zbori cu mine printre stele, linistea mi-a ucis un zambet si in suflet mi-a murit un inger...

Ganduri, luni si caramel...

Luni... ziua cea mai grea, ziua cea mai lunga... dimineata... momentul cel mai delicat... mereu prea scurt, mereu prea brusc... dureaza jumatate de ora sa ma spal, sa ii marai fratelui meu doua-trei raspunsuri la intrebari pe care oricum nu le inteleg, ma imbrac, mereu in fuga, imi bag castile in urechi, dau drumul la muzica... si cele 15 minute de mers pe jos pana la 41 prin vantul rece si tare ma trezesc aproape de tot... oftez, trag aer in piept si urc... urmeaza partea cea mai tentanta a zilei... astept mereu cu nerabdare cele trei statii, cele 6 minute... ma asez linistit la locul obisnuit si...

Ii studiez rapid pe cei din jur si gata... stiu, azi le voi ghici gandurile celor care asculta, la fel ca si mine, muzica... Incepem usor, de incalzire, cu un pusti de vreo 17 ani... de fapt aici nu prea am ce sa ghicesc... ii urla atat de tare un punk in casti de nu se mai aude bine nici ce ascult eu... privirea sigura... da, probabil are un alt motiv de a merge la scoala... poate vreo fata care sa ii zambeasca si care il considera atat de cool... isi infige mainile in buzunar, plin de el, asa ca il las si imi indrept privirea in dreapta mea... un nene asculta... hmm, da, ciudat, dar deodata nu ma mai intereseaza ce asculta... la cum arata poate ceva anii '80... altceva imi atrage insa atentia : chipul lui... genul de privire aiurita... mda, am dus copilul la gradinita, l-am sunat pe Ionel sa repare naibii tavanul ca iar curge in baie, servieta am luat-o... atunci ce am uitat? si unde? ah, de-ar fi fost nevasta-mea aici, as fi intrebat-o pe ea... offff, chiar, dar tramvaiul asta mai ajunge?

In stanga mea, un baiat brunet cu privirea scurta asculta... fac pariu pe orice ca sunt manele... zambesc, imaginandu-mi-l pe prietenul meu Salam urlandu-si din tot gatul si sufletul al sau raggaeton magnific... zambesc... se uita tamp la mine si zambeste si el... il las, oricum nu are nici o sansa... langa el, sprijinita de o bara, o fata machiata cu mult negru priveste prin fereastra, prin pomi, prin cladri si prin tot universul... ochii negri, unghiile negre... sa fie oare un Black Sabath sau Iron Maiden?... si intrebarea din privirea intunecata: oare de ce m-a parasit? Nu stiu fata, poate muzica o fi de vina... sau unghiile de vrajitoare... ai si tu grija... In fata mea o femeie de vreo 35 de ani, aranjata dupa ultima moda de birou, ma priveste fix... cred ca vede prin mine si se gandeste : da, azi trebuie sa rezolv cu contractul ala si cu licitatia... da, o sa fie multumit Cornel, ce, numai Maria sa ii intre pe sub piele ? Las ca pot si eu... Si cred ca asculta muzica clasica... asta judecand si dupa cascatul domnului cu palarie maro de langa ea...

Ultima statie... o fata cu un fular imens se sprijina de mana mea... se simte bine, asa ca o las... iar fularul ala ii acopera gatul si umerii si aproape tot corpul... e urias... mesteca guma cu furie, cred ca are un pachet intreg in gura... ochii prea jucausi pentru mine, mai ales la ora asta, ma masoara de sus pana jos... nu are mai mult de 20 de ani... smechera... da, tot manele... sigur... de abia astept sa ma intalnesc cu fetele... sa vezi ce fata o sa faca Irina cand o sa auda cu cine am iesit in club ! Si zambeste triumfatoare... zambesc si eu, ce sa fac ?

Ma uit pe geam, apoi la ceas... iar am intarziat, dar deja m-am obisnuit... si oricum nu mai conteaza... am timp sa inchid ochii si sa imi ascult si propriul gand... e liniste... cateva lacrimi, un zambet trist si ochii prea verzi, o strada pustie, un pic de frig, pepene galben si caramel... nu stiu de ce, dar mult caramel... sfarsitul melodiei... sfarsitul calatoriei...

Cobor... trag aer in piept... vantul rece si tare ma trezeste definitiv... E doar luni dimineata... ziua cea mai grea si cea mai lunga poate sa inceapa...

Ultimatum

Pentru ca ochii mei verzi nu iti mai spun povesti cu primaveri ca in trecut, pentru ca sunt superficial, pentru ca nu mai vrei sa crezi in mine, pentru ca te enerveaza zambetul meu, pentru ca ai uitat sa imi fii aproape exact cand aveam mai multa nevoie, pentru ca nu iti place parul meu si cafeaua pe care o beau, probabil nu iti mai place nici sucul de mere, pentru ca nu o sa intelegi niciodata drumurile mele simple si pustii, pentru ca evident nu iti place topingul de caramel, pentru ca atunci cand ma dor aripile, tie iti pasa doar de zborul tau, pentru ca desi ar trebui sa ma cunosti cel mai bine, suntem atat de straini, pentru ca tu nu ai nevoie de ingeri, ci doar sa ma poti modela cum vrei tu, pentru ca mereu gresesc si tu ai dreptate, pentru ca te enerveaza ca inca mai pot sa fiu copil, pentru ca niciodata motivul meu nu conteaza, dar al tau e perfect, pentru ca oricum nu te intereseaza minunile in care cred eu si pentru ca nici macar nu vrei sa ai incredere in mine, pentru ca am atatea defecte incat poti sa faci mii de liste si pentru ca uiti sa ma sustii cand mersul mi-e mai greu, pentru ca atunci cand eu vin, tu alegi sa pleci si pentru ca lacrimile mele nu te-au intristat niciodata...

Deci 20. Sau poate...

Stau aproape de ea... nu stiu daca ma vede... nu stiu daca m-a vazut vreodata... si e atat de frumoasa...

Musca cu pofta dintr-un mar si doar buzele ei pot fi mai rosii... sau mai dulci... si nu cred ca ma vede...

Stiu cat de mult ii place rosul... si verdele... si sucul de mere... si ii place sa muste cu pofta dintr-un mar... ah, si e atat de frumoasa...

In gandul ei are mereu 20 de ani... si-n suflet la fel... iar in privirea ei nu mai vrea tristete... oricum, nu stiu daca m-a vazut vreodata...

Isi aminteste ceva si se uita la mine... ca si cum atunci ne intalnim pentru prima oara... zambeste... da, e atat de frumoasa...

Mie mi-ar placea doar buzele ei rosii ce miros a mar... si parul ei... iar ea imi cauta privirea verde... stiu ca acum ma vede...

Ar vrea doar sa isi culce capul pe umarul meu... poate ca are mai mult sau poate are mai putin, dar sufletul ei va fi mereu de 20 de ani... si zambetul la fel... Doamne, cat e de frumoasa...

Zambet si rosu, cu dunga neagra...

Nu ma puneti sa aleg... sincer nu stiu ce mi-a placut mai mult: haina ei neagra, cu doua randuri de nasturi sau zambetul frumos...

Uneori pare prinsa intre ganduri care vin mereu prea repede peste ea... alteori are privirea doar atat de verde incat simti ca te ineci in ea...

Isi aminteste cat de mici erau botoseii aceia de copii si rade... frigul il simte acum in culori, iar mainile i se incalzesc in rosu, cu dunga neagra...

Da, poate ca patru ore sunt uneori prea putin sau poate ca sambata e mereu o zi prea buna pentru alegeri... asa cum orice zi e buna pentru prieteni dragi...

Mie imi miroase mai degraba a toamna sau a iarna... sa fie de vina vantul sau ciocolata? Poate strugurii sau inserarea atat de devreme?

In parcul pustiu e prea multa liniste... Asa ca, va rog, nu ma puneti sa aleg... sincer nu stiu ce mi-a placut mai mult: haina ei neagra, cu doua randuri de nasturi sau cizmele, tot negre, cu model... poate zambetul frumos...

Prieteni de joi.

Pentru prima oara am nevoie de tine. Poti fi aici? Imi poti fi aproape? Nu doar acum si nu doar din vorbe... Am nevoie de tine pentru totdeauna! Mi-e atat de greu sa o spun cuiva, dar mi-e atat de usor sa ti-o spun tie, pentru ca esti prietenul meu si pentru ca stiu, acum stiu, ca te iubesc...
Dar tu? Tu poti sa ma ajuti? Imi poti sta alaturi cand in suflet mi-e furtuna si cand nimic din ceea ce stiam atat de bine nu mai poate avea vreun sens? Ma poti ajuta sa zbor atunci cand norii si vantul puternic imi rup aripile? Mi le poti imprumuta pe ale tale? Ma poti asculta, iar atunci cand nici eu nu mai inteleg nimic, poti incerca macar sa gasesti o cale sa nu ma scufund si sa nu ma inec de tot? Poti, macar uneori, sa taci si sa nu ma judeci? Nici sa imi dai dreptate, doar sa taci... Poti sa ma privesti in ochi si sa imi spui doar ca ai incredere in mine atunci cand eu uit sa mai sper? Poti, prietenul meu drag, sa imi intinzi o mana, atunci cand eu, cu disperare, o intind spre tine pe-a mea? Poti sa imi fi alaturi cand nu mai stiu sa rad? Poti sa plangi cu lacrimile mele atunci cand ochii mei sunt secati de atata tristete? Poti sa te uiti la mine cand zambesc si sa te bucuri? Nu pentru tine, ci pentru ca eu sunt fericit...
Ai stii sa mergi cu mine pe un drum pustiu si sa nu iti fie frica? Poti sa ma duci acasa atunci cand pierd ultimul tren? Dar poti sa ma faci sa simt ca langa tine e mereu acasa? Poti sa te opresti din drumul tau din fiecare zi doar ca sa ma intrebi ce mai fac? Atat... ce mai fac? Cum ma mai simt? Poti sa lasi deoparte totul pentru a-mi culege cioburile inimii si a le lipi la loc? Ai stii sa bei cu mine cea mai perfecta cafea intr-o dimineata deloc perfecta?
Spune-mi, te rog, ai putea sa faci toate astea? Pentru ca nu am nevoie de inca un prieten care uita sa imi fie aproape nu mereu, ci exact cand am eu nevoie, nu mai vreau doar pe cineva care sa imi dea respins de cate ori il apelez, nu vreau pe cineva care sa ezite, vreau doar pe cineva care sa stie sa taie corect, dintr-o singura miscare si care sa stie ca alegerile lui au efect si pentru mine, nu am nevoie de cineva care sa ma uite pentru un el sau o ea cand eu ma sting putin cate putin, nu mai am nevoie de inca un prieten care nu are timp, pentru ca eu nu am nevoie de un prieten doar joia sau de cineva care sa ma iubeasca doar duminica de la ora 8 seara...
Asa ca, iti zic doar ca am nevoie de tine. Tu? Poti fi aici? Poti sa ma ajuti?


As fi...

Gand : Cand tu plangi, ingerul meu drag, o lume intreaga imi moare in suflet, iar in privire imi seaca toate oceanele si toate marile... Si-as vrea doar sa pot sa iau fiecare lacrima de-a ta si sa o transform intr-un zambet plin de minuni si as vrea doar sa stiu cum sa iti culeg din suflet toata tristetea si s-o preschimb in cea mai dulce si perfecta liniste...


Ochii ei...

Atunci cand e bucuroasa sau doar prea trista, ochii ei se deschid mult si stralucesc absolut... mie imi plac mai mult atunci cand se bucura...

A invatat ca uitatul in spate doare cumplit, iar zambetul nu ajuta mereu sa iti gasesti drumul... insa de-acum isi va aminti sa priveasca doar inainte...

Iubirea de joi o face sa rada, la fel si prietenii de joi... acum isi doreste doar pe cineva care sa ii fie alaturi de luni pana luni...

Stie ca frigul din suflet nu ii va incalzi niciodata mainile sau degetele de la picioare... asteapta doar o clipa in care totul sa fie normal...

Nu o mai intereseaza cuvintele nedrepte si a uitat sa creada in gandurile lor... vrea doar un umar pe care sa isi culce capul din cand in cand...

Ora 11 e mereu perfecta pentru inceputuri sau pentru incheieri imperfecte... acum cauta doar ceasul cu 25 de ore si care suna mereu atunci cand trebuie...

Cafeaua s-a racit demult, iar tacerile ii suna de-acum prea strain... viseaza un pian negru si sunetul corect al notei si bemol...

Azi a fost bucuroasa sau doar prea trista, iar ochii ei s-au deschis absolut si au luminat din nou cumplit de stralucitor... stiu, nu conteaza, insa mie imi plac mai mult atunci cand se bucura...

In culori...

Vineri seara... e momentul cel mai bun al saptamanii... stie asta si zambeste...

Il priveste si ar vrea sa ii puna o intrebare... mereu aceeasi... O floare... puteau fi 19... dar e trandafir... rosu cu alb... si e perfect... la fel ca privirea ei...

Iarna s-a ratacit astazi prin primavara... oare nu trebuia sa fie soare si cald? In fine, oricum nu mai conteaza... totul in jur e alb... se potriveste cu griul zilei ce-a trecut...

Dar mai sunt si alte culori... pentru stari diferite si pentru momente diferite... e verde si e mov, pentru clipele in care are nevoie de o schimbare... rosu, pentru atunci cand pasiunile au gust dulce de ciocolata... ciocolata cu visine... din nou verde, dar cu portocaliu, pentru serile friguroase... roz, pentru ca in carusel, avea degetele de la picioare putin reci... iarasi roz, cu inimioare rosii, pentru ca pur si simplu ii place... si o ajuta sa mearga... si sa rada...

Isi aseaza gandurile cu grija in pungi... marimi diferite... culori diferite... si multe... iar fiecare punga ii pastreza cate o amintire sau o dorinta... cea simpla, de plastic, e alba si ii aminteste ca toate lucrurile au timpul lor si ca ceasul pe care il viseaza are mereu o ora in plus... si suna mereu atunci cand trebuie... doar pentru ea... si mai stie ca ii place inghetata... si ca va raci din nou... alta, rosie, o face sa simta parfumul cafelei din fiecare dimineata normala... in alta punga, cea albastra, un ursulet de plus a pus o amintire de Craciun... pentru mai tarziu...

E deja ora 8 seara... are 8 ganduri si 8 pungi pline de dorinte... puteau fi mai multe, puteau fi 19... ah, si mai e si trandafirul... rosu cu alb... e unul singur, dar e perfect... la fel ca privirea ei... stie asta si zambeste...

Campuri de lupta...

Lacrimile tale lasa urme adanci pe obraji... Uneori imi pare asa de tarziu... Iar alteori doar prea devreme...

Si as fi vrut doar sa stiu sa citesc printre randuri... Poate ca totul nu este decat un anunt intr-un ziar de seara... Un simplu fapt divers: "Pierdut suflet. Il declar nul."

Tacerea imi lasa urme adanci in ganduri... Iar obrajii tai plini se lacrimi par doar campuri de lupta...



De dor...

Hai, te rog, vino! Mai vino doar o data... ultima data... lasa-ti deoparte ochii plansi, lasa-ti la intrare aripile frante si vino...

Hai, iubito, intra! Mai intra doar o data... ca prima data... arunca-ti privirea prin camera goala, arunca-ti parul pe spate si intra...

Hai, ingere, zambeste-mi! Mai zambeste-mi doar o data... cum stii s-o faci oricand... invata-ma din nou sa-mi fie dor, invata-ma din nou sa cred si zambeste-mi...


Perfect egal.

Astazi semafoarele nu ii mai spun nimic... ar vrea sa schimbe verdele cu rosul... oricum nu ar mai conta...

Priveste pe geam si stie ca drumurile noptii sunt mereu carusel pentru gandurile prea obosite...

Toate sunt la locul lor... sufletul, bataile inimii, respiratia... un singur lucru i-a luat cand a plecat: zambetul...

Stie ca un pahar de vin nu ajuta la nimic... nici doua... poate doar daca si-ar aminti cum sa nu-i mai fie frig...

Dimineata incearca mereu sa se ridice dintre cioburi... seara stie doar cum trebuie sa cada perfect egal...

Da, astazi semafoarele nu ii mai spun nimic... si ar vrea atat de mult sa schimbe totul pe o clipa normala... poate de data asta chiar ar conta...

In sens invers...

Demult totul era perfect... Sau stiam eu sa-mi fie toate perfecte...

Acum... miezul noptii e mereu exact cu o ora mai devreme, luna imi bate doar pana la un metru de fereasta, iar somnul nu-mi mai e prieten... poate doar amic uneori...

Aud glasuri cunoscute si privesc atent... nu mai inteleg nimic, sunt doar cuvinte fara sens, in limbi prea straine pentru mine... la fel ca amintirile...

Timpul imi curge prin vene si prin ceasuri, dar in sens invers... si visele din fiecare dimineata sunt doar in ab si negru...

O gluma buna ma face de fiecare data sa lacrimez, iar suferinta si tristetea imi provoaca un ras nervos si zambete complice...

Rugaciunile imi urca pe rand catre Dumnezeu pe tobogane prea lucioase... si nu stiu cum se face ca mereu imi cad peste ganduri si mi se rostogolesc prin suflet...

Ingerul e acum gri si se ineaca... nu mai stie nici sa inoate, nici sa mearga... si imi pare ca nu a stiut niciodata sa zboare...

Demult totul era perfect... Sau stiam eu sa iubesc...


Vanilie, primavara si verde...

Poate ca uneori va uita sa zambeasca, dar in gandul ei stie ca poate fi din nou primavara... sau asa isi doreste...

Se uita obosita prin geamul masinii, iar privirea ei e deja dincolo de pomi, de blocuri, de case si dincolo de univers... astazi nu o mai sperie nici farurile celor care vin cu viteza din fata...

Isi simte inima batand si totusi, ce ciudat, respiratia i se opreste undeva in gat... ar vrea doar ca viata ei sa fie normala...

Budinca de vanilie... oare de ce se gandeste la vanilie ? Si verde, multe nuante de verde... nu mai stie... dar zambeste...

Nu mai vorbeste atat de mult... iar glasul obosit seamana cu o soapta... ochii ei stralucesc frumos in noapte...

In minte ii rasuna acum o singura melodie... si ar vrea atat de mult sa fie fata din vis... sau macar sa poata visa din nou...

E tarziu... acum e prea tarziu... a uitat sa ii fie frig si in gandul ei stie ca va fi mereu primavara... adoarme zambind... sau asa isi doreste...

Zambete... in Fa major.

Primavara iti aduce straluciri verzi pe chipul senin... sunt raze sau poate e doar umbra privirii unui inger ce se minuneaza...

In aer se simte mangaierea calduta a soarelui si miros parfumat de zambile mov... si doua adieri se lupta sa iti mangaie parul...

Din cateva zambete de-ale tale imi fac un vis pentru noaptea care va veni... imi va fi prea dor de glasul tau...

Primavara iti aduce straluciri de ingeri pe chipul drag... si pe un portativ din raze de soare, compun din zambetul tau si din zambile mov un concert pentru pian in Fa major...

Enjoy the silence.

Nu ma intreba de ce iubesc, de ce te iubesc pe tine... lasa-ma doar sa te privesc cum zambesti... atat... cuvintele chiar nu ar avea vreun rost.

Nu imi place sa ma judece, nu imi place sa imi spuna ce sa fac... as vrea doar sa ies noaptea la 11 si sa ma plimb pe strazi pustii... atat... ei chiar nu inteleg cum cuvintele lor nu pot insemana nimic ?

M-am saturat sa tot explic, sa spun de ce sunt asa... as vrea doar sa fie primavara in februarie, sa beau cafea la ora 2 dimineata si sa nu ma intereseze nimic... uneori cuvintele pline de ura trec prin mine.

Iar tu, iubita mea, nu ma intreba de ce te iubesc... nu vreau sa fii ca ei, vreau doar sa imi zambesti... atat... cu tine cuvintele si tacerile mi se par atat de firesti.


Iarta-ma!

Astazi o secunda mi se pare prea mult... si imi lipsesti de mii de secunde... poate e prea tarziu, poate e doar prea devreme... stiu doar ca imi doresc sa opresc timpul in loc...

In ochii tai se cearta toate gandurile... si mie imi par ca sunt mii de ganduri... poate ca in lacrimile tale ingerii au picurat si un pic de liniste... eu as vrea doar sa te poti uita la mine cand iti zambesc...

Este atat de tarziu, incat deja devine devreme... si-as vrea sa te pot ierta din nou, a mia oara, ca ai cazut... iar tu sa ma ierti ca am uitat sa zbor... desi nu a trecut decat o secunda, imi pare ca imi lipsesti dintotdeauna...


Atat de frumoasa !

Motto : "Atat de mult o iubeam eu
pe ea ca insusi cerul se
curba albastru."


E atat de frumoasa... pentru mine ea este minunata, e perfecta...

In primavara, chipul ei lumineaza in culori inca neinventate... si ingerii ii picura obrajii cu roua racoroasa... parul ei miroase a trandafiri si a sarbatoare...

Din infinituri si din eternitate, timpul se opreste tacut sa o priveasca cum respira... o data, si inca o data... apoi se pierde absent intr-o clipa...

Stie sa zambeasca mereu... are o mie de feluri de a zambi, cate unul pentru fiecare stare, cate unul pentru fiecare moment al zilei... iar eu ii iubesc fiecare fel de a zambi...

Iar cand plange, privirea ii straluceste si se razvrateste absolut... si-n galaxii se pornesc furtuni universale si ploi stelare... in fiecare lacrima pe care o varsa, moare o lume, iar alta se naste...

Gandurile ei sunt vise ascunse... fiecare zbatere a ochilor ei face pleoapa noptii sa se inchida rusinata... iar luna o vegheaza in somn...

Mersul ei e usor, iar pasii ei au mereu un ecou ciudat in mintea mea... din amintiri imi construiesc un parc magic, cu alei pietruite... si ea ma tine mereu de mana cand ne plimbam...

Vorbeste mult... cuvintele ei imi mangaie auzul si tamplele... cand imi vorbeste, simfonii imi canta in suflet... si stie sa taca superb...

Buzele ei carnoase ma cheama sa le sarut... imi place buza de sus... gura ei e calda ca o zi de vara uitata de ploi... iar sarutul ei e cel mai dulce...

Asa ca va rog: putina liniste... pentru mine ea este minunata, e perfecta... si e atat de frumoasa...


Haide, spune-mi...

Ma iubesti? Haide, spune-mi, ma iubesti? Ah, dar nu-mi raspunde asa, nu vreau sa imi spui nici un cuvant... nu vreau sa aud nimic, azi vreau doar sa simt, vreau doar sa iti ascult bataile inimii si sa iti ghicesc raspunsul in soapta muta...

Si azi, cand iti voi darui o floare, cand ma voi gandi, atat de simplu, la tine, cand ma voi opri razand in fata ta sau cand iti voi spune doar: "Esti atat de frumoasa!", tu priveste-ma in ochii verzi care te-au facut sa iti pui mereu mii de intrebari si fa-ma sa simt cat de mult insemn pentru tine, arata-mi doar cat de mult ma iubesti...

Iar eu am sa te strang in brate si o sa te linistesc asa cum am stiut de fecare data sa o fac... tu ai sa zambesti in felul acela copilaresc si toata bucuria am s-o regasesc pe buzele tale si in reflexiile ciudate din parul tau...

Acum am obosit... as vrea doar sa dorm si sa te visez in culori... Dar cand ma trezesc probabil iti voi darui o floare sau ma voi opri pur si simplu, zambind, in fata ta... sau am sa-ti spun doar : "Esti minunata!" ... Tu? Ma iubesti? Haide, spune-mi, ma iubesti?

Gand cu promisiuni.

Daca m-ai lasa... te-as culege dintr-un milion de ganduri, te-as simti in parul meu cu fiecare adiere usoara, te-as mirosi si as putea sa ma imbat de parfumul tau , te-as culege dintre stele si apoi te-as face sa stralucesti pe cerul meu, te-as invata sa zbori impreuna cu ingerii din Paradis, te-as sopti in fecare seara ca pe o taina si te-as urla in gura mare in orice dupa-amiaza, te-as putea tacea si te-as inchide in sinea mea, te-as pastra in toata eternitatea, asa cum esti tu , fara sa schimb nimic la tine, te-as gasi mereu dintr-o mie de amintiri, mereu clara, mereu reala, te-as atinge si mangaia cu raze de soare si te-as saruta cu stropi de ploaie , te-as racori in zilele de vara, te-as incalzi in iernile lungi, te-as intalni in visele mele in fiecare noapte, te-as invata din carti si te-as scrie in versuri, te-as purta pe buzele mele in cel mai dulce sarut, te-as zambi si te-as rade asa cum doar un copil poate sa o faca, te-as dori si te-as descoperi ca pe cel mai pretios secret, ti-as intinde mana si te-as ridica atunci cand caderile ti-ar fi prea ample, te-as intelege asa cum doar tu poti sa te intelegi, te-as bucura mereu si te-as incuraja sa reusesti, te-as ajuta si as invata sa te sustin, te-as adormi mereu cu vorbe frumoase, te-as trezi in fiecare dimineata cu suras si cu sarutari calde, te-as face sa fii parte din mine, te-as plimba prin lumea mea, te-as invalui in liniste si in minuni, te-as privi ore intregi cum zambesti, te-as asculta si as auzi fiecare cuvant pe care nu il poti spune, as plange de dorul tau, as comprima timpul si as descoperi mereu alte dimensiuni doar ca sa pot sa iti fiu aproape mereu, te-as strange la piept si te-as purta mereu in sufletul meu, te-as iubi mai mult in fiecare secunda, te-as apara de furtuni si te-as conduce atunci cand drumul ti se va parea mai greu , te-as acoperi cu petale de trandafiri si te-as invalui in sarbatori, te-as opri doar pentru mine si te-as tine aproape de inima mea, te-as face sa mori si sa te nasti din nou, doar de dragul meu, te-as indragosti in fiecare zi mai mult de mine si m-as indragosti in fiecare clipa de faptura ta, te-as face atat de fericita, iubita mea, te-as adora definitiv...


In bucati.

Nu scriu poezii... cateodata le mai nascocesc absent si incerc sa o inventez pe ea din metafore si din cuvinte potrivite, sa o cladesc simplu din vise curate si din ganduri absolute... sau uneori sunt doar prea singur... iar astazi va fi un pic altfel... va fi in versuri... si o melodie cu ingeri...

Fara titlu

Cerul s-a spart in bucati
Si ploua cu stele din tine,
Iar zborul imi e plictisit,
Caci nu mai esti azi cu mine.

Noaptea s-a rupt in bucati
Si visele-au cazut obosite,
Iar ingerii plang cu tristeti
Peste aripile mele zdrobite.

Inima s-a frant in bucati
Si dragostea iarasi ma doare,
Iar cerul plange in noapte
Cu ingeri ce-au uitat sa mai zboare.


Despre caderi...

Azi am cazut din nou... ajunsesem prea sus in zborul meu si am uitat ca nu poti sa treci de albastrul cerului... desi mi-am dorit atat de tare sa plutesc... si am cazut cum cade un inger atunci cand paradisul i se rastoarna fara nici un rost si dincolo de orice logica...

Si am cazut rau... ajunsesem prea departe si am uitat ca drumul se termina imediat dupa ce faci dreapta pe ultima strada pustie... ah, imi doream sa nu fie ultima... si am cazut cum cade un copil atunci cand pasii nesiguri i se lovesc de o piatra sau de primul damb ascutit...

Azi am cazut definitiv... ajunsesem prea aproape de Dumnezeu si am uitat ca nu poti crede mereu in minuni... desi speram sa se inventeze o minune si pentru mine... si am cazut cum cade un vis de pe pleoapa noptii atunci cand somnul se sfarseste abrupt in zorii oricarei zile...

Ma prefac in ploi.

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea ta am citit acea intrebare muta: "De ce?"... Nu am stiut atunci sa raspund sau mi-a fost prea frica sa o fac... Dar acum iti voi spune de ce...

Pentru ca in ochii tai marea si-a regasit cel mai firesc verde, iar mie imi place sa vad un rasarit de soare oglindit in ei...

Pentru ca zambetul tau ma poate face sa cred in minuni si pentru ca o soapta de-a ta ma poate face sa visez mereu magic...

Pentru ca imi place sa fiu langa tine si pentru ca daca nu as mai putea sa o fac, m-as preface in ploi si in zapada multa doar sa te pot atinge...

Pentru ca daca nu te-as fi gasit atunci, ar fi trebuit sa te inventez sau sa mor devreme ca sa ma pot naste din nou in alt timp...

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea mea ai cautat acel raspuns mut... Astazi am uitat intrebarea ta sau mi-e doar prea frica sa mi-o amintesc... Dar ti-am spus totusi de ce...


Am nevoie de tine!

Am nevoie de tine! Chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum paradisul mi se sufoca in fumuri groase si in ceturi gri? Chiar nu vezi cum in fiecare zi imi moare cate un vis si cum in fiecare privire mi se stinge usor lumina?

Imi chem ingerii sa ma ridice... Ii simt in jurul meu, dar nu ii mai pot vedea... sau nu mai stiu cum sa o fac... Imi pare ca sunt intins pe pamant de o vesnicie... praful nu a reusit sa imi murdareasca aripile... dar mi-am uitat zborul alb si rasul zgomotos...

Iar eu te vreau pe tine... De ce nu esti aici? Ma rog absent la cer sa imi deschida un drum printre nori, ma rog la stele sa imi arati drumul meu printre galaxii... Un fulger imi dezmembreaza universul... si-n mijlocul furtunii, eu te vreau doar pe tine...

As vrea sa vezi cum paradisul imi omoara fiecare inger din suflet si cum in fumul greu si gri mi se frange fiecare respiratie. As vrea sa aud un zgomot, dar simt doar tacerea ta cum imi sfasie aripile. Ah, tu chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum in fiecare privire mi se stinge usor cate un vis? Am nevoie de tine!

Cand ma gandesc la tine...

Curios cum ora 2 noaptea mi se pare uneori atat de fireasca pentru o cafea ce nu mai e demult calda sau pentru o plimbare prin parc, curios cum noaptea mi se pare atat de normala pentru o amintire cu tine...

Si doamne, cat de fireasca ar fi imbratisarea ta cand totul in jur nu mai are vreun rost... poate langa tine as stii ca ora 2 noaptea e perfecta pentru un vis in doi, poate as invata ca ploaia are din nou un sens... si cafeaua ar fi iarasi fierbinte...


I'm always there with you.

Candva totul in jurul tau va incepe sa se prabuseasca cu zgomot si tot ce stiai atat de bine iti va deveni strain... insa iti promit ca eu voi fi tot acolo si te voi ajuta sa nu te pierzi...

Daca vei uita sa zambesti, imi voi imagina un colt de rai si din toate lacrimile mele, voi inventa doar pentru tine un ras curat si dulce... si nu iti voi vorbi, doar am sa tac ingereste...

Cand plansul iti va zdruncina fiecare speranta si cand trupul tau va tremura printre suspine, te voi lasa sa iti culci fruntea pe umarul meu si voi plange impreuna cu tine...

Poate ca nu vei mai stii cum sa te ridici si nu vei mai putea crede in zborul perfect, dar eu iti voi intinde mereu o mana si voi invata sa te strang in brate cand in suflet ti se vor starni furtuni...

Cateodata lumea pe care o stii atat de bine se va prabusi cu zgomot si totul in jur va deveni atat de strain... insa iti promit, iti jur ca eu voi fi tot acolo si te voi ajuta sa iti amintesti de noi...


Poate suna...

E dimineata... iarasi bate vantul si te duce cu gandul, curios, tot la iarna ce a trecut... Si-n 41 e la fel de aglomerat ca in oricare zi... miros amestecat de parfumuri si gandurile care se lovesc de geamuri si zboara apoi impleticindu-se pana in fata la vatman...

Iar ea e iarasi acolo... si-a schimbat coafura si pariez ca a schimbat si samponul... tine in mana dreapta, la piept telefonul mobil, iar in privirea verde doua lacrimi se invita reciproc la o plimbare sarata pe obrazul ei... si ar vrea cu disperare sa sune...

Ma vede... sau vede prin mine... incerc sa ii zambesc cum faceam si-n alte dati... dar gandul ei tacut si singur alearga de nebun printre picioarele mele, apoi se inalta si se loveste de gandul meu... poate ca acum un cuvant de-al meu ar insemna ceva... sau poate, daca as fi cunoscut-o, i-as fi trimis un mesaj...

41... ultimul minut, ultima statie... mereu pare ca timpul se dilata... iar semaforul pare ca va dura o vesnicie... o mai privesc o data... cu mana stanga isi aseaza o suvita de par... o lacrima ii deseneaza o linie sarata si ii uneste ochiul verde cu coltul gurii... usile se deschid si-n cel mai simplu final ma vede si-mi zambeste trist...

Da, e dimineata... sau e doar seara tarzie... parfumurile se amesteca si gandurile zboara si se impiedica de vantul rece... poate ca un cuvant ar mai putea acum sa insemne ceva... primaverile se lovesc cu zgomot de geamul mintii, iar ea, tu, eu strangem cu putere la piept telefonul mobil... pe buze se simte gustul sarat al ultimelor lacrimi... poate suna...

Intrebari.

De ce trebuie sa am trezesc in fiecare dimineata si sa fac ceva ce nu imi place absolut deloc ?

Imi puteti prezenta biletul sau abonamentul dumneavoastra ?

Hei, cine raspunde astazi la mailuri ?

Vai, sunt superbi! Aveti cumva acelasi model, dar pe negru ?

De ce sunt inca aici ? Chiar nu pot face nimic sa ma smulg din coltul meu de iad si sa zbor din nou ?

Din ce naiba e facuta dragostea ? Oare are gust de bere ? La draught sau la sticla ?

Oare cati pui intra intr-un Chicken Premiere ?

Stii ca imi vei lipsi enorm ? Dar tie ? Tie iti e dor de mine ?

De cate vise am nevoie pentru a invata sa zambesc in culori ?



De noapte buna...

Noaptea gandurile mele urca pana la cer si se prefac in ingeri... as vrea sa iau o raza din luna si sa ti-o asez cuminte pe frunte atunci cand dormi... iar visul tau ar fi putin mai luminos...

In primavara, zambetul tau e mai frumos, iar parul tau e mai deschis la culoare... in privirile tale rasar mereu mii de sori si se nasc mii de universuri... iar lumea mea moare cate putin atunci cand plangi...

Mi-e dor de tine, mi-e mereu prea tarziu, iar timpul nu-mi mai curge prin trup atunci cand mi-esti departe... as vrea sa te pictez in culorile curcubeului... si apoi sa alunecam usor printre iubiri...

Da, noaptea gandurile mele urca pana la Dumnezeu si se prefac in infinituri... as vrea sa iau un vis si sa ti-l asez cuminte pe frunte atunci cand dormi... iar somnul tau ar fi putin mai linistit...


Andre Rieu, cu putina magie si un inger...