Am simtit-o intr-un fel ciudat inca de dimineata... Uneori imi e atat de dor de sunetul ei perfect si de mirosul ei de poezie, de adierea usor calduta si de respiratia proaspata... Mi-e dor s-o aud cum imi sopteste usor un gand de-al meu mai vechi si imi place s-o simt atingandu-mi pielea... Imi plange cu lacrimi mici si-mi coloreaza mereu privirile in verde si in auriu, iar uneori imi cade cu zambet din cerul prea trist... Ah, si dorul imi ucide mereu gandurile, imi tuna si imi fulgera albastru in suflet, iar absenta ei imi raneste fiecare vis...Da, i-am simtit sarutul dulce inca de dimineata... Uneori o simt inainte de a deschide ochii si imi place atat de mult sa-i ascult bataia cadentata in suflet si-n fiecare idee... Ma las imbratisat de caderea ei si pasii mei isi gasesc mereu sensul cand e cu mine... Acum as vrea sa ii pot simti din nou parfumul si mangaierea blanda si linistitoare, as vrea sa ii inteleg povestea si sa imi gasesc tacerile in frumusetea ei... Pentru ca astazi mi-e dor de ploaia mea... mi-e atat de dor de EA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu