In noapte mi-e teama ca as uita vreodata sa te visez in alb si negru si ca verdele privirii tale nu mi-ar mai spune nimic... si adorm tarziu, incercand sa te construiesc din cioburi si din franturi de poze vechi din care stiai sa imi zambesti in culori...Noaptea mi-e teama ca ai putea veni si ca eu nu as fi treaz ca sa te pot imbratisa cu vise, cu stele micute si cu luna plina... si as vrea sa raman uitat de somn pentru totdeauna ca sa te pot gasi prin locurile pe unde mergeam tinandu-ne de mana si unde stiam sa fim fericiti...
Iar noaptea in gandurile mele mi-e mereu teama ca nu ai mai stii sa imi apari din dorurile prea grele si dintre asteptari tarzii... si adorm plangand cu lacrimi colorate in mii de curcubee si zambind intr-o rugaciune in alb si negru, iar din cioburi si din franturi de vise iti culeg mereu privirea verde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu