De cand impartim acelasi cer si aceleasi drumuri albastre, zborul nostru s-a frant in doua si nu mai impartim colturi de stele sau aripi de ingeri... poate vom stii sa invatam o rugaciune in care sa nu mai existe "eu" si "tu"... doar noi...
De cand impartim acelasi somn si aceeasi perna, visul nostru nu mai are sonor, culorile sunt tot mai sterse si nu mai impartim noaptea sau gandul catre Dumnezeu... poate vom stii sa dormim in alb si negru si-n ganduri cu noi... numai noi...
De cand impartim acelasi sarut si aceleasi zambete, buzele se infierbanteaza in eschivari complice si nu mai impartim macar acelasi glas sau acelasi ras zgomotos... poate vom stii sa inventam un sarut definitiv si doua minuni simple si perfecte... ca noi...
De cand impartim aceeasi viata si aceleasi promisiuni, "impreuna" ni se risipeste in litere si in silabe si nu mai impartim intelesurile sau dorintele din primaveri... poate vom stii sa ne decupam de langa nimic si sa ne pictam intr-un tablou in doi... noi doi...
De cand impartim aceeasi iubire si aceeasi dragoste mare, verdele din privire ne doare de singuratate si nu mai impartim aceleasi orizonturi sau lacrimi de dor... poate vom stii sa recompunem o privire dintr-un val de mare linistita... pentru noi...
De cand impartim acelasi somn si aceeasi perna, visul nostru nu mai are sonor, culorile sunt tot mai sterse si nu mai impartim noaptea sau gandul catre Dumnezeu... poate vom stii sa dormim in alb si negru si-n ganduri cu noi... numai noi...
De cand impartim acelasi sarut si aceleasi zambete, buzele se infierbanteaza in eschivari complice si nu mai impartim macar acelasi glas sau acelasi ras zgomotos... poate vom stii sa inventam un sarut definitiv si doua minuni simple si perfecte... ca noi...
De cand impartim aceeasi viata si aceleasi promisiuni, "impreuna" ni se risipeste in litere si in silabe si nu mai impartim intelesurile sau dorintele din primaveri... poate vom stii sa ne decupam de langa nimic si sa ne pictam intr-un tablou in doi... noi doi...
De cand impartim aceeasi iubire si aceeasi dragoste mare, verdele din privire ne doare de singuratate si nu mai impartim aceleasi orizonturi sau lacrimi de dor... poate vom stii sa recompunem o privire dintr-un val de mare linistita... pentru noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu