Luni... ziua cea mai grea, ziua cea mai lunga... dimineata... momentul cel mai delicat... mereu prea scurt, mereu prea brusc... dureaza jumatate de ora sa ma spal, sa ii marai fratelui meu doua-trei raspunsuri la intrebari pe care oricum nu le inteleg, ma imbrac, mereu in fuga, imi bag castile in urechi, dau drumul la muzica... si cele 15 minute de mers pe jos pana la 41 prin vantul rece si tare ma trezesc aproape de tot... oftez, trag aer in piept si urc... urmeaza partea cea mai tentanta a zilei... astept mereu cu nerabdare cele trei statii, cele 6 minute... ma asez linistit la locul obisnuit si...Ii studiez rapid pe cei din jur si gata... stiu, azi le voi ghici gandurile celor care asculta, la fel ca si mine, muzica... Incepem usor, de incalzire, cu un pusti de vreo 17 ani... de fapt aici nu prea am ce sa ghicesc... ii urla atat de tare un punk in casti de nu se mai aude bine nici ce ascult eu... privirea sigura... da, probabil are un alt motiv de a merge la scoala... poate vreo fata care sa ii zambeasca si care il considera atat de cool... isi infige mainile in buzunar, plin de el, asa ca il las si imi indrept privirea in dreapta mea... un nene asculta... hmm, da, ciudat, dar deodata nu ma mai intereseaza ce asculta... la cum arata poate ceva anii '80... altceva imi atrage insa atentia : chipul lui... genul de privire aiurita... mda, am dus copilul la gradinita, l-am sunat pe Ionel sa repare naibii tavanul ca iar curge in baie, servieta am luat-o... atunci ce am uitat? si unde? ah, de-ar fi fost nevasta-mea aici, as fi intrebat-o pe ea... offff, chiar, dar tramvaiul asta mai ajunge?
In stanga mea, un baiat brunet cu privirea scurta asculta... fac pariu pe orice ca sunt manele... zambesc, imaginandu-mi-l pe prietenul meu Salam urlandu-si din tot gatul si sufletul al sau raggaeton magnific... zambesc... se uita tamp la mine si zambeste si el... il las, oricum nu are nici o sansa... langa el, sprijinita de o bara, o fata machiata cu mult negru priveste prin fereastra, prin pomi, prin cladri si prin tot universul... ochii negri, unghiile negre... sa fie oare un Black Sabath sau Iron Maiden?... si intrebarea din privirea intunecata: oare de ce m-a parasit? Nu stiu fata, poate muzica o fi de vina... sau unghiile de vrajitoare... ai si tu grija... In fata mea o femeie de vreo 35 de ani, aranjata dupa ultima moda de birou, ma priveste fix... cred ca vede prin mine si se gandeste : da, azi trebuie sa rezolv cu contractul ala si cu licitatia... da, o sa fie multumit Cornel, ce, numai Maria sa ii intre pe sub piele ? Las ca pot si eu... Si cred ca asculta muzica clasica... asta judecand si dupa cascatul domnului cu palarie maro de langa ea...
Ultima statie... o fata cu un fular imens se sprijina de mana mea... se simte bine, asa ca o las... iar fularul ala ii acopera gatul si umerii si aproape tot corpul... e urias... mesteca guma cu furie, cred ca are un pachet intreg in gura... ochii prea jucausi pentru mine, mai ales la ora asta, ma masoara de sus pana jos... nu are mai mult de 20 de ani... smechera... da, tot manele... sigur... de abia astept sa ma intalnesc cu fetele... sa vezi ce fata o sa faca Irina cand o sa auda cu cine am iesit in club ! Si zambeste triumfatoare... zambesc si eu, ce sa fac ?
Ma uit pe geam, apoi la ceas... iar am intarziat, dar deja m-am obisnuit... si oricum nu mai conteaza... am timp sa inchid ochii si sa imi ascult si propriul gand... e liniste... cateva lacrimi, un zambet trist si ochii prea verzi, o strada pustie, un pic de frig, pepene galben si caramel... nu stiu de ce, dar mult caramel... sfarsitul melodiei... sfarsitul calatoriei...
Cobor... trag aer in piept... vantul rece si tare ma trezeste definitiv... E doar luni dimineata... ziua cea mai grea si cea mai lunga poate sa inceapa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu