Gând de tine.

Te-am iubit de dimineaţă... buzele mele visau încă şi desenau pe gura ta caldă un zâmbet din sărutări... pe perna ta încă se mai revărsa un pic de noapte, pe tâmpla mea se mai mira un pui de înger, iar în cuvântul cel dintâi mi-era prea dor să te găsesc...

Te-am iubit înspre seară... buzele mele te şopteau încă şi desenau pe umărul tău cald o aripă din minuni... prin gândul meu începuse să se facă un pic de noapte, pe tâmpla ta se mai ruga un pui de înger, iar în liniştea dintre noi mi-era atât de dor să te păstrez...

Gând în culori.

... dimineaţă albă... oameni cenuşii merg spre locuri cenuşii, în maşinile lor cenuşii... în visele lor cenuşii au murit speranţe cenuşii, zboruri cenuşii, îngeri cenuşii... iar la capătul cenuşiu al fiecărei rugăciuni, un Dumnezeu cenuşiu a uitat atât de firesc să-i mai asculte...

... un copil cu ochii verzi zâmbeşte roşu-aprins în colţul lui albastru de cer... în visul lui mov se nasc mereu prea firesc lumi portocalii şi pui de înger-curcubeu... iar la capătul violet al fiecărui infinit, gândurile i se prefac perfect în ierni de demult şi-n prima dimineaţă albă...

Gând şoptit.

Vino la mine-n privire, iubito... astăzi simt nevoia să fiu verdele de mare care-ţi mangâie uşor paşii visători... lasă-mă să-mi sprijin pleoapa de umărul tău, să-mi odihnesc ochiul, preţ de o clipire, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide la mine-n privire, minune, şi lasă-mă să te visez în culori...

Vino în gândul meu, iubito... astăzi simt nevoia să fiu tâmpla înţeleaptă pe care tu să-ţi găseşti cuminte orice amintiri... lasă-mă să-mi sprijin sufletul de tine, să-mi odihnesc aripile, preţ de un zbor, şi să uit apoi cât îmi e de dor... haide în rugăciunea mea, minune, si lasă-mă să te gândesc dumnezeiesc...

Vino la mine-n zâmbet, iubito... astăzi simt nevoia să fiu buza fierbinte pe care tu să inventezi cel mai blând sărut... lasă-mă să-mi sprijin şoapta de obrazul tău, să-mi odihnesc cuvintele, preţ de o tăcere, şi să uit apoi cât mi-a fost de dor... haide la mine-n iubire, minune, şi lasă-mă să te zâmbesc definitiv...

Gând de înserare.

Minunea mea are părul de înserare... pe frunte îi zâmbesc mai mereu dumnezei şi rugăciunile toate mi se odihnesc atât de firesc în arcul sprâncenelor pe care vreun pictor din alt timp le-a desenat prea perfect... şi minunea mea are gândul de înserare...

Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...

Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...

Ochii tăi.

Aseara, cand tu adormeai, in zambetul meu s-a oprit o mirare... pe umerii tai radeau a-nceputuri de zbor pui de inger si-si sopteau rugaciuni pe fruntea-ti senina... iar cand m-au vazut ca sunt treaz si le vad goliciunea, si-au ascuns joaca de-a sfintii prin visul de aripi...

Azi noapte, cand tu dormeai, in privirea mea s-a oprit o uimire... pe pleoapele tale atarnau a faceri de lume pui de inger si-si sorbeau povesti rubinii din pahare de vin... iar cand m-au vazut ca sunt treaz, mi-au dat si mie sa gust putin din seninul caprui de pe gene...

Dimineata, cand inca dormeai, la mine in piept s-a oprit o iubire... pe gura ta se-nsopteau a-nceputuri de dor pui de inger si-si taceau de drag cate-o minune pe buzele-ti calde... iar cand m-au vazut ca-ti zambesc si-ti sarut infinitul, s-au pierdut a-nserare prin ochii tai...