Minunea mea are părul de înserare... pe frunte îi zâmbesc mai mereu dumnezei şi rugăciunile toate mi se odihnesc atât de firesc în arcul sprâncenelor pe care vreun pictor din alt timp le-a desenat prea perfect... şi minunea mea are gândul de înserare...
Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...
Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...
Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...
Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu