Gând... cu ploi.

Azi-noapte ti-am adormit tarziu prin par... ma rascoleau stropii sarati si amintirile de mare... iar pe piele iti auzeam iubirile cum zgariau adanc in carne fiecare dor... la capatul unui infinit ne-am prefacut in liniste si ne-am imbratisat insoptit spre dimineata...

Azi-noapte ti-am adormit tarziu printre aripi... ma rascoleau caderile sfinte si puii de inger... iar pe tample iti vedeam Dumnezeii cum taceau absolut peste fiecare dor... la capatul unei rugaciuni ne-am prefacut in ploi si ne-am sarutat imbratisati spre dimineata...

Fără cuvinte.

Te iubesc... ca sa te rostesc pe de-a-ntregul, ca sa te spun pe tine lumii sau ca sa te tac asa cum trebuie, am nevoie doar de doua cuvinte... atat... restul...

Si poate ca am invatat sa fug si sa evadez de toate doar privindu-te pe tine, iar toate amintirile de noi si orice gand-impreuna imi sunt de-acum atat de aproape... pe umarul drept mi-am gasit zborul pierdut, iar pe genunchii tai stiu de azi sa ma rog la Dumnezeu, in albul ochiului stang visez acum in culori si iti zambesc prin par si pe piele cu atingerea puilor de inger... mi-ai aratat razand o liniste caprui si mi-ai inventat din urletul lumii soapta perfecta, ma lasi sa-ti mor de dor cumplit pe tample si stii, firesc, sa ma nasti de drag intr-un sarut pe buza de sus, imi construiesti din mii de clipe scara pe care sa-ti urc catre plus infinit si stii sa-mi opresti mereu timpul la ora exacta...

Restul... te tac pe de-a-ntregul si te rostesc doar asa cum trebuie... ca sa te spun pe tine lumii, asa cum esti tu, nu am nevoie decat de doua cuvinte: TE IUBESC... atat.

Florile de tei.

Tacerile tale sunt mai albe iarna... la capatul fiecarei idei cuvintele mi se joaca de-a copiii frumosi si de-a soapte deghizate-n inceputuri de sarut, iar pe tample ingerul imi viseaza cu ninsori si cu stropi de minuni peste zbor...

Zambetul tau e mai senin primavara... la capatul fiecarui curcubeu culorile mi se amesteca usor cu atingerile calde transformate in imbratisari, iar pe umeri ingerul imi deschide ciudat si absent aripi de dor...

Privirea ta e mai blanda vara... la capatul fiecarei povesti somnul caprui isi gaseste culcus pe genele mele prefacute-n infinit, iar pe piele si-n parul ciufulit ingerul imi ploua razand si parfumat cu flori de tei...

Gandurile mele sunt mai simple toamna... la capatul fiecarei linisti Dumnezeu mi-adoarme in rugaciuni si-n secunde conjugate la timpul perfect, iar de pe tample ingerul imi culege firesc amintiri si iubiri ninse cu drag intr-o iarna...

Ea...

...doar ea e fiecare moment al oricarei zile, mi-e rasul de copil si mi-e zambet de drag, ea e numele pe care-l rostesc mereu in soapta inainte de culcare si mi-e somnul usor, mi-e soare de vara si mi-e luna plina, e tipatul prelung al pescarusilor si e nisipul prea fierbinte, mi-e marea cea mare si mi-e muntele pe care pot sa ma catar intr-o clipa, ea e gandul meu dintai, e idee de geniu, ea, doar ea mi-e dorul cumplit, ea mi-e visul caprui si curcubeu infinit, e timpul perfect si zborul firesc, ea mi-e inger si mi-e mereu Dumnezeu, e linistea dinspre seara si minunea din zori, ea mi-e orice lucru simplu sau nimicul frumos, e cantec curat si e tacere-nteleapta, ea mi-e fiecare cuvant si e pentru toti o limba nevorbita, e dragostea mea si iubirea intreaga, ea mi-e zgomotul lumii si nastere de univers, e adormirea prea blanda si e miezul de noapte... doar ea...

Rătăcire înspre noi.

Mai ramai, iubire... poate din infinit iti voi face aripi pentru zborul in doi si poate am sa invat sa te conjug la timpul perfect al vreunor nasteri de lumi... sau poate doar am sa te imbratisez cu tot verdele din mare si-am sa-ti sarut cu linisti racoroase gandul soptit si gura prea fierbinte...

Haide, iubire, mai ramai... poate din culori am sa-ti fac un vis frumos pentru la noapte si poate am sa te zambesc cu Dumnezei la inceputul ingenuncheat al vreunei rugaciuni de seara... sau poate doar am sa te privesc cu tot verdele de mare si-am sa-ti sarut cu valuri inspumate pielea sarata si sanii prea fierbinti...