Ratacire in doi.

In privirea ta noaptea isi oglindeste in soapta ideile si primele vise, iar pe obrazul stang doi pui de inger ti se joaca razand cu un sarut... imi culc usor tampla pe sanul tau, iar mana dreapta mi-adoarme pentru cateva secunde pe coapsa firbinte... si la ora 12 universul isi naste dorintele intr-o mangaiere, exact pe pielea ta catifelata...

Buzele noastre se amesteca ciudat intre ele, inventand sarutari si minuni ingeresti, iar pe-afara Dumnezeu aprinde luceferii si coloreaza-n albastru intunericul... lumile toate se sting rand pe rand, miezul noptii a incremenit definitiv intr-un infinit perfect, iar timpul tot a ramas uimit pentru o vreme, intr-o suspendare prea fireasca...

In privirea ta dorintele se oglindesc in iubiri si-n inceput de rugaciune, iar pe obrazul stang doi pui de inger se joaca razand cu o minune... imi culc usor tampla pe sufletul tau, iar mana dreapta imi rataceste in tacere prin noaptea risipita in parul tau... somnul ne gaseste imbratisati si-n liniste, ne amesteca apoi visele si buzele intr-un sarut perfect...

Un pic de Rai...

La capatul fiecarei ploi e mereu un colt de Rai... cu ingeri frumosi si zambete calde, cu zboruri intregi si jumatati de ganduri in culori, cu parfum de primavara prins ciudat intr-un alb de floare sau cu vorbe spuse in soapta...

La inceputul fiecarei priviri aluneci mereu prin Rai... printre rugaciuni si stropi de iubire, printre rasuri de copii si dorinte de oameni prea mari, printre visele din iarna de-afara sau printre atingeri si imbratisari de drag...

Iar in fiecare sarut de-al tau mi-e mereu un pic de Rai... cu priviri luminoase si mangaieri parfumate, cu buze fierbinti si cuvinte de dor, cu liniste mare ce-ti innopteaza ciudat prin par sau cu minuni zambite de ingeri...

Gând simplu.

Noaptea nu era deloc albastra... luna uitase demult sa ne lumineze gandurile si visele prea multe, iar zambetele ne inghetau ciudat pe vreo alee pustie din parcul Cismigiu... poate stiam prea bine ce sa-ti spun, insa iti taceam usor absent si te tineam doar mai strans de mana... era destul de frig si da, aproape sigur noaptea nu avea nici o culoare...

Am si uitat ce ne-am povestit pret de vreo ora si ceva... pe langa noi treceau perechi grabite sau poate vreo bunica prafuita de vreme cu nepotelul in sfarsit obosit, in priviri nu ne luminau deloc primaveri, iar pe buze emotia si iarna de-afara patinau stangaci ca doi incepatori... te-am imbratisat apoi ne-am sarutat intaia oara si inimile cred ca au facut schimb intre ele de sub hainele groase... timp de vreo ora si ceva totul a fost prea firesc, dar da, poate am mai uitat cate ceva din tot ce ne-am povestit...

Atunci cred ca ne-am vazut altfel... sau poate se intamplase mai demult intr-un amestec dansant de priviri caprui si verzi, de zambete pe furis sau atingeri ca din intamplare... la urma urmei era doar o sambata fara zapada, cu taceri reci si apasatoare, inceputul noptii intr-un Cismigiu pustiu si frigul prea intepator, era ce-i drept si senzatia aceea ciudata a unei ierni cu minuni, dar in rest... mai nimic... doar glasul soptit si chipul frumos, mangaieri prin par si strangeri in brate, tarziu de tot o sarutare si-apoi... o liniste perfecta... da, atunci te-am simtit altfel... si m-am indragostit de tine...

Ratacire... zâmbind.

Noaptea imi da tarcoale, iar intunericul incearca sa ma sperie furisandu-se in umbre si-n friguri umede... la fiecare pas imi ranjeste ciudat vreun gand din ziua ce tocmai a trecut sau poate cate-un vis aiurea din somnul ce-o sa vina... imi ploua rece si-absent peste toate... dar eu zambesc...

Uneori ma doare fiecare secunda in care mi-e dor, iar tacerile toate imi sfasie bucati mari de liniste si cuvinte-n culori... as vrea sa te gasesc in orice soapta, as vrea sa stiu sa te adun dintre vorbe sau din vreo rugaciune de seara... timpul imi moare absent peste toate... iar eu zambesc...

Intr-o regasire tarzie pe buzele tale, am inceput sa cred in minuni... Dumnezeu ma priveste cu drag si cu ingeri din ochii tai, iar prin par si pe piele noaptea a uitat sa ma mai sperie... acum te stiu pe de rost dintr-un sarut fierbinte sau din vreo atingere de dor... ti-adorm absent in brate, iar peste toate te-aud cum imi spui "te iubesc"... si zambesc...

Regasire intr-un sarut.

La inceputul serii esti mereu mai usoara si pasul tau imi pare ca-mi umbla plutind printre ganduri... ochii-ti lumineaza a primavara si pe obraz s-au oprit sa se joace de-a iarna doi pui de inger.... ma tii de mana si-mi vorbesti despre toate, iar eu ma simt mult prea bine sau te simt doar perfecta... candva, la inceputul unei seri cu povesti dintr-un sfarsit ciudat de an, ne-am sarutat...

Pe buzele tale mi se topesc rasuri si zambete-n curcubeu, iar gurile ni se amesteca firesc in sarutari patimase... nici nu-mi mai pasa ca-n jur ne e frig sau ca ne danseaza peste tample ingheturi, nu-ti mai conteaza demult amintirile in alb si negru, caci de-acum ne iubim in culori... dintr-o imbratisare cu doruri multe inventam paradisuri si pacate dulci, iar mainile sculpteaza prin par si prin carne inceputuri imense de lumi...

La inceputul serii esti mereu minunata si gandul tau imi pare ca-mi umbla plutind prin suflet... privirea ti se uita luminand inspre noapte si pe obraz ti s-a oprit sa rasara senin luceafarul albastru... te tin de mana si-ti soptesc universuri, iar tu-mi vorbesti cu prea multe taceri sau imi taci doar perfect peste linisti... intr-o regasire tarzie de la inceputul unei iubiri, doi pui de inger au invatat sa zboare usor si perfect... ca un sarut...