Ratacire prin timp...

In surasul tau e din nou toamna... pe buze iti este iarasi gust de struguri si de gutui parfumate, iar septembrie iti sopteste o poveste din zile mai scurte si din fosnet de frunze ingalbenite... e luni in gandul tau si e loc de noi inceputuri... sau de vreun final fara reprosuri...

Stii doar ca in privirea ta e mereu primavara... din stralucirea buzei tale mi se oglindeste in amintire un zambet, iar dintr-o liniste perfecta incep sa-ti creasca aripi pentru la noapte... e vineri intre noi si e dimineata devreme de mai... sau poate doar este prea tarziu...

Fantezie.

Ma joc absent cu trei ganduri albastre si dintr-o idee tarzie imi colorez intr-o privire verde infinitul... te iau de mana si te asez cu grija pe cerul negru de noapte, printre stele marunte si comete grabite, apoi te desenez din imaginatie cu creta pe o tabla universala...

As vrea sa-mi ploua superb cu lacrimile tale si sa numaram din doi in doi bataile inimii mele... din trei rasete de copil iti fac aripi portocalii, apoi le stropesc cu picaturi de iubire, iar zborul tau pare un vals vienez ce-si traieste maretia intr-un basm medieval...

Haide sa ascultam cum plange departe un inger si cum zeii isi rezeama Olimpul pe umerii eternitatii... din trei amintiri cu ierni violet, incepe sa-mi ninga cu tine prin suflet, iar din Paradis se revarsa peste noi sunete de vioara si parfum discret de lacramioare...

Iau o tacere de-a ta si mi-o prefac in zambet rosu aprins si soarele il inchipui pentru o clipa ca se opreste fix cand era sa rasara... te visez din nimic intr-o noapte universala, iar pe buze iti desenez in joaca trei saruturi fierbinti dintr-o iarna prea absenta...

Visul unei nopti de mai...

Haide sa visam ca, intr-un zori de zi, timpul ni s-ar inchide intr-o singura clipa si noi doi ne-am uita de toate... vino cu mine pana la capatul pamantului sa privim rasaritul inflacarat al unui nou Univers... si sa ne asezam pe o margine de lume, ca pe o banca goala dintr-un parc, tu sa-ti culci cuminte fruntea pe umarul meu , iar eu sa te imbratisez cu drag... cerul ti s-ar intinde sub picioare si gandurile mele s-ar sprijini firesc pe luceafarul de dimineata, trei ingerasi albi s-ar juca razand cu o privire de-a ta, iar Dumnezeu ne-ar zambi bland din rugaciunea de azi-noapte...

Dar haide sa credem ca, pentru o clipa, iubirile noastre s-ar inchide simplu intr-un sarut si acest zori de zi ar conta pentru totdeauna... vino cu mine pana la capatul eternitatii sa privesti cum dintr-o minune mi se naste inflacarata o noua dragoste... si sa ne asezam pe o margine de suflet, ca pe o banca goala, si sa ne spunem in taceri toate dorurile de mai ieri... cerul ti-ar inveli talpile goale si gandurile mele s-ar sprijini firesc de fruntea ta, trei ingerasi ti-ar spune o poveste cu priviri verzi, iar eu ti-as zambi bland din visul tau de aseara...

Ratacire printre ganduri...

La noapte am sa plec, ingere... o sa cad cu ploaia rece cand tu o sa dormi si nu vei stii nimic pana in zori... voi merge mereu de-acum in aceasi directie, fara ca umbra sa ma mai urmeze... oricum, noaptea nu am nevoie de umbre...

Am crescut deja, ingere... acum stiu ca zborul mi-e imposibil si ca nimic nu ma mai tine legat de cerul tau... imi voi impacheta aripile si le voi arunca intr-un cufar vechi, printre amintiri si poze vechi... oricum, noaptea e nevoie doar de vise...

In gandul meu au inflorit ciresii... si o sa ma opresc putin, doar o clipa, cat sa simti parfumul si sa zambesti in somn... iar dintr-o rugaciune de-a ta catre Dumnezeu o sa imi construiesc treptele pe care voi cobori in uitare... oricum, ingere, noaptea s-a lasat demult...

Sufletul mi se frange in taceri multe... si din stele imi fac un curcubeu pentru mai tarziu... acum am inteles, ingere, ca dintr-o privire inecata de un verde intens, nu poate sa imi rasara soarele atunci cand sunt prea singur... si oricum, noaptea e mai mult albastra...

Curand am sa plec, ingere... o sa cad cu florile de cires atunci cand vantul le va scutura peste rugaciuni... imi voi impacheta aripile si coltul meu de cer si le voi pune cu grija intr-un cufar vechi, printre doruri si iubiri... oricum, noaptea nu mai am nevoie de suflet...

Fuga din Paradis...

Simte ca voi pleca curand... am obosit si zborul mi s-a frant in noptile prea reci... ingerul isi strange absent aripile si ma priveste verde pentru ultima oara... acum stie ca trebuie sa ma intorc...

Credeam ca acolo sus imi va fi din nou liniste si voi invata sa nu-mi mai fie dor... dar visul mi s-a frant prea brusc si am uitat sa cred in tine... iar tu, ingere, nu ai mai stiut sa imi zambesti printre randuri...

Si va trebui sa ma intorc... voi crede de acum ca iubirile mor ciudat miercuri pe inserat si ca pasii nostri nu vor mai calca perfect masurat in nici un gand colorat... stie ca voi pleca curand... iar privirea-i verde se frange ingereste peste plecarea mea...