Vino într-o zi, atunci când verile ar dormi zâmbind la umbra dorului de noi... aşează-te încetişor lângă tăcerile mele şi joacă-te de-a liniştea pe buza mea de jos... ştii doar că la începutul fiecărui cuvânt am învăţat să te murmur firesc a chemare şi-a înşoptire... iar dacă vrei din nou să pleci, înspre toamnă, lasă-mi măcar ochii tăi, să-mi plouă cu amintiri despre tine...
Vino pe-nserat, atunci când iernile ar dura zăpezi ce ne-ar topi zâmbind infinitul... aşează-te cuminte lângă ideile mele şi joacă-te de-a geniul pe tâmpla mea dreaptă... ştii doar că la sfârşitul fiecărui cuvânt am invăţat să te inventez a gând perfect şi-a înţelepciune... iar dacă vrei din nou să pleci, preţ de-o primăvară, îţi las ochii mei, să-ţi plouă cu iubiri despre mine...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu