Azi-noapte am visat că eram doi îngeri... eu stăteam deasupra norilor, tu dedesubt... mă uitam mereu prin cerul-fereastra și așteptam în zadar să-ți întorci chipul în sus către mine atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni rugăciunile în gândul târziu al vreunui sfânt... Cumva ai atins geamul dintre noi... cerul s-a crăpat în mii de ochi și a început să plouă cu priviri înspre tine... ne-am regăsit perfect într-un zbor prea firesc și-n visul nostru eram din nou Dumnezei...
Azi-noapte am visat că eram două secunde... eu stăteam la un capăt al
orei, tu la celălalt... alunecam mereu prin rotundul perfect al ceasului
din perete și încercam absurd să te prind din urmă atunci când, cu un oftat, ți-ai odihni tăcerile pe vârful târziu al minutarului... La miezul nopții nu ai mai vrut să pleci... timpul s-a oprit mirat, iar tu ai început să curgi înspre mine... ne-am întâlnit firesc la polul sud al orei 11 și-n visul nostru ne-am prefăcut în infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu