Gând de drag.

Îmi place, aşa, câteodată, să mă joc de-a înserarea pe genele tale lungi, să mă scald apoi căprui in ochiul tău stâng şi să mă prefac, târziu, în infinit... şi-mi mai place uneori să mă strecor pe furiş de sub pleoapa ta, să mă rostogolesc a lacrimă de dor pe obrazul cald şi să mă topesc, atât de firesc, a sărutare pe arcul perfect al buzei de sus...

Îmi place, aşa, mai mereu, să mă joc de-a îngerul pe pielea şi pe umerii tăi, să mă mir apoi prea alb de aripa ta dreapta şi să mă transform, târziu, în zbor... şi-mi mai place, ştii bine, să-ţi fug prea sfânt din rugăciuni, să-ngenunchez la marginea zâmbetului perfect şi să-ţi adorm, atât de firesc, a gând şoptit de drag pe buza de jos...