Gând de înserare.

Minunea mea are părul de înserare... pe frunte îi zâmbesc mai mereu dumnezei şi rugăciunile toate mi se odihnesc atât de firesc în arcul sprâncenelor pe care vreun pictor din alt timp le-a desenat prea perfect... şi minunea mea are gândul de înserare...

Îngerul meu are zborul de zăpadă... pe umeri i-au nins sfinţii cu doruri şi pe aripile uşoare a venit aşa, un pic de iarnă, cu linişti de poveste, cu râsuri de copii, cu parfum de mere coapte şi miros de scorţişoară... iar îngerul meu are tăcerea de zăpadă...

Iubita mea are privirea de înserare... sub pleoape i se pregăteşte mereu de culcare o minune si rugăciunile toate mi se oglindesc atât de firesc in albul pe care vreun dumnezeu din alt timp a desenat prea perfect doi ochi căprui... iubita mea are visul de înserare...

Ochii tăi.

Aseara, cand tu adormeai, in zambetul meu s-a oprit o mirare... pe umerii tai radeau a-nceputuri de zbor pui de inger si-si sopteau rugaciuni pe fruntea-ti senina... iar cand m-au vazut ca sunt treaz si le vad goliciunea, si-au ascuns joaca de-a sfintii prin visul de aripi...

Azi noapte, cand tu dormeai, in privirea mea s-a oprit o uimire... pe pleoapele tale atarnau a faceri de lume pui de inger si-si sorbeau povesti rubinii din pahare de vin... iar cand m-au vazut ca sunt treaz, mi-au dat si mie sa gust putin din seninul caprui de pe gene...

Dimineata, cand inca dormeai, la mine in piept s-a oprit o iubire... pe gura ta se-nsopteau a-nceputuri de dor pui de inger si-si taceau de drag cate-o minune pe buzele-ti calde... iar cand m-au vazut ca-ti zambesc si-ti sarut infinitul, s-au pierdut a-nserare prin ochii tai...

Gând cu întrebari.

Un batran tremura incetisor, uitand sa mai deschida umbrela ce sta sprijinita de chioscul de ziare... priveste tacut picaturile care ii cad firesc pe mainile impreunate a rugaciune, apoi zambeste trist unei perechi de indragostiti care isi impletesc iubirile intr-un sarut perfect... se uita la mine si cu degetul aratator isi sterge de pe frunte cativa stropi de ploaie, apoi ridica ochii spre amintiri: oare cate clipe are un infinit ?

O femeie blonda trece grabita, tragand de mana un baietel de vreo 5 ani... se opresc la semafor si copilul priveste mirat picaturile care se imprastie a curcubeu dupa ce lovesc bland umarul stang al unui barbat intre doua varste, apoi rascoleste cu piciorul intr-o balta micuta de pe trotuar... intinde mana dreapta si cu degetul aratator deseneaza cercuri de apa pe geamul unei masini de langa el, se uita la mine zambind si ridica apoi capul spre ingerul blond: mami, oare la ce se gandeste ploaia ?

Te astept sa apari dintr-un dor, visand din nou la prima seara... te vad cum vii si te zambesc tarziu printre picaturile care se opresc ciudat pe buza mea de sus, apoi imi desfac aripile si te cuprind la piept a zbor de noi... te uiti la mine si cu degetul aratator desenezi stropi de ploaie prin gandul meu, apoi ma saruti de drag pe obraz, si pe gura, si in priviri: oare ce culoare are dragostea ta ?

Gând înspre miezul nopţii.

Te-am pierdut printre degete candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi stateai a inceput de zbor pe umarul stang, iar eu invatam sa iti soptesc corect vreo rugaciune... si mi-ai cazut cumva de pe buze, si te-am cautat prin aripa dreapta, si ti-am ingenuncheat prin vis cu dumnezei...

Sa ma citesti mereu printre randuri, asa, cam inspre miezul noptii... si nu incerca sa intelegi virgula ce-mi desparte plansul de zambet sau tacerea ciudata dintre cuvinte... caci pe tine te-am ascuns cu grija intr-o metafora prea banala, si intr-un semn de exclamare, si intr-un inceput perfect de fraza...

Te-am gasit printre ganduri candva, asa, cam inspre miezul noptii... imi radeai a inceput de vara pe obrazul stang, iar eu invatam sa iti soptesc frumos vreo minune... si mi-ai ramas cumva pe buze, si te-am pastrat sa imi zbori prin aripa dreapta, si-am fost apoi din nou dumnezei...

Blues de dragoste.

Eu te-am iubit asa devreme, tu m-ai uitat intr-un tarziu... te cautam ciudat prin scrasnetul de dinti sau prin suspinul de la inceputul lumii, te miroseam a zbucium nefiresc de ingeri si te visam apoi prin rugaciuni... si tu... mi-erai asa, un fel de timp, un fel de vreme care-mi trece, mi-erai secunda, ora, luna, mi-erai nimic apoi, si infinit...

Eu te iubesc asa firesc, tu nu ma vrei mult prea banal... te caut iar prin murmurul de buze sau pe gene, cand prea caprui ma scalzi in ochiu-ti drept, te invelesc cu dumnezei, cu zboruri sau cu pleoapa stanga si-ti numar dorurile ce-nnopteaza intre noi... si tu... imi esti asa, un fel de zgomot mare, un fel de tipat ascutit, si apasat, si tare, mi-esti urlet si apoi mi-esti gandul linistit...

Eu o sa te iubesc definitiv, tu ai sa ma uiti intr-un sfarsit... am sa te caut printr-un plans incetisor sau prin surasul de la inceputul lumii, am sa te port absurd in rugaciune si-am sa te recompun din amintiri... si noi... vom fi din nou prima secunda, si prima ora, primul anotimp, vom fi o vreme infinit, si-apoi... nu vom mai fi nimic...

Gând cu muzică.

Te iubesc... cand imi taci, cand ma soptesti sau cand ma zambesti... te iubesc incetisor pe pleoapa ochiului drept, te iubesc tremurat pe buza de jos, te iubesc in zbor pe umarul stang, te iubesc a sarutare pe buza de sus... si te iubesc alb, sau negru, sau gri, te iubesc curcubeu uneori, te iubesc in mii de cuvinte, te iubesc mai mereu mult prea mut, te iubesc cand imi zbori printre ingeri, te iubesc cand imi esti Dumnezeu, te iubesc a priviri innoptate sau a mari care urla tarziu, te iubesc cu apusul de soare si cu rasarituri de noi... te iubesc cand lumea imi moare, te iubesc cand in gand mi te nasti, te iubesc strecurat printre gene, te iubesc peste zambetul cald, te iubesc cand imi razi dimineti, te iubesc si cand plangi a-nserare, te iubesc fara timp, infinit, te iubesc absolut si firesc... te iubesc in taceri uriase, te iubesc cu un tipat prelung, te iubesc ca imi esti rugaciune, te iubesc cand mi-esti dulce pacat, te iubesc prea concret, prea absurd si banal, te iubesc cu un dor colosal... te iubesc cand nu stii ce sa-mi spui, te iubesc cand esti soapta de drag, te iubesc cand esti prea serioasa, te iubesc cand te joci si-mi surazi, te iubesc de la facerea lumii, te iubesc pana nu vom mai fi tu si eu, te iubesc in trecut, in prezent si te voi iubi mereu...

Gând de drag.

Haide, priveste-ma... doar stii ca in privirea ta imi e mereu un strop de liniste, si de rugaciune, si de uimire... in ochiul drept imi place sa-ti tac intelept si sa-mi adun de pe pleoapa ta gandurile uitate printre gene, iar in ochiul stang imi place sa ma rog la Dumnezeu si sa ingenunchez apoi, sprijinit incetisor de visul caprui... haide, minune, priveste-ma...

Asa, zambeste-mi... doar stii ca in zambetul tau imi e mereu pofta de joaca, si de zbor, si de iubire... pe buza de jos imi place sa fiu din nou copil si sa-mi ascund in san cirese dulci furate de pe rosul gurii tale dulci, iar pe buza de sus imi place sa fiu un pui de inger si sa-mi usuc aripile pe murmurul usor al vreunei soapte... asa, iubito, zambeste-mi...

Gând fără timp.

Haide sa-mi visezi un pic de zbor prin aripi... sufla-mi usor pe obraz vreo adiere calda si aminteste-mi cum sa zambesc a rasarit prin verdele ingandurat al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou tacerile si mirarea de toate la timpul perfect...

Haide sa-mi plangi un pic de dor inainte sa adorm... sopteste-ma pe buza de jos, cu grija, sa nu ma strivesti cumva cu amintirea primului sarut, iar eu am sa te privesc atent si-am sa te oglindesc de drag in verdele tarziu al ochiului stang... si hai, vino sa fim iarasi pui de inger si sa ne jucam razand a iubire si a zbor fara timp...

Haide sa-mi fii un pic de Dumnezeu prin aripi... zambeste-mi incetisor pe tample vreo rugaciune si spune-mi cum sa imi amintesc un apus prin verdele visator al ochiului de mare... hai, vino si invata-ma sa imi conjug din nou linistea si uimirea de tine la timpul perfect...

Gând de linişte...

La capatul fiecarui timp imi e mereu un pic de zambet... in gandul tarziu al ingerilor ce-si impleticesc atat de ciudat zborul sau in visul absurd al vreunui Dumnezeu e mereu sfarsitul firesc al lumii, e doar un final de rugaciune, si de credinta, si de mirare... dar la capatul fiecarui timp eu te zambesc...

La capatul fiecarui dor imi e mereu un fel de iubire... in soapta prea usoara a puilor de inger ce-si amesteca curiosi fiecare zbor sau in tacerea domoala a vreunui Dumnezeu e mereu nasterea perfecta a lumii, e doar un inceput de rugaciune, si de liniste, si de uimire... iar la capatul fiecarui dor eu te iubesc...

Gând şoptit.

Eu te-ajut sa-ti termini aripile, ti-am spus... din zborul de alb mi-a cazut peste tine o rugaciune, si-un inger, si dumnezei... prin cerul de tine mi se facuse un fel de noapte, cu somn usor si-un vis de la inceputul lumii... iar in gandul dintai invatam din nou sa te gasesc...

Eu te-ajut sa-ti termini zambetul, ti-am spus... din ochiul de verde mi-a cazut peste tine o mare, si-un infinit, si vesnicii... prin dorul de tine mi se facuse un fel de tacere, cu murmur incetisor si-o liniste de la inceputul lumii... iar in cuvantul dintai stiam din nou sa te iubesc...

Gând alb.

Ninge din nou... cu fulgi mari, cu linisti multe si cu surasul tau... ninge cu rugaciuni si cu dumnezei, ninge cu lumi, ninge prin vreme, ninge cu soapte, cu tipete lungi, ninge-n tacere cu uitari de cuvinte, ninge firesc, ninge perfect, ninge-n uimiri si-n mirarea de toate... ninge candva, ninge mereu, ninge aici sau ninge aiurea, ninge cu povesti sau cu vise, totuna, ninge absent, ninge-n trecut, ninge cumplit peste ziua de maine, ninge rar in amintirea de mine, ninge bland in dorul de tine, ninge prin gand, din cand in cand, ninge... si-atat...

Ninge iar... cu stele mici, cu linisti multe si cu zambetul tau... ninge cu aripi, ninge cu zboruri, ninge cu fulgi mari dupa bataia cu perne a puilor de inger, ninge des, ca dorul de mine, ninge frumos, cu drag de la tine, ninge-n priviri, pe obraz si pe tample... ninge acum, ninge atunci, ninge cumva sau ninge asa, ninge cu ore sau minute, totuna, ninge absurd in orice cuvinte, ninge cu inteles in idei si prin fraza, ninge prezent pana la capatul lumii, ninge oricum fara timp de o vreme, ninge cu tine, cu mine, cu noi, si-n albul de gand... ninge... si-atat...