Lună pătrată.

Aseara ti-am daruit un sarut violet... zburda razand pe buza mea de jos si-mi spunea in soapta, atunci cand nu-l vedeai, ca-i place uimirea ce doarme frumos pe arcul perfect al buzei tale de sus... si gurile noastre au visat violet...

Aseara ti-am asezat in palma dreapta o aripa de inger... plutea incetisor printr-o rugaciune de-a mea si ningea a vis parfumat dintr-o iarna de demult... si am inceput sa zburam de dor...

Aseara ti-am gasit privirea... se scalda linistita in ochiul meu stang, apoi se colora in verde, se revarsa cu lacrimi pe obraz si se transforma atat de firesc in mare... iar noi eram un rasarit perfect...

Aseara ti-am cumparat o luna patrata... se plimba pe cerul tot patrat si se prefacea ca ne vegheaza dintre crengile unui castan batran iubirea rotunda... iar noi doi eram o minune patrata...

Gând de drag.

La inceputul zilei, din amintiri i se scutura stele si rasar mii de sori... un pescarus ii tipa ascutit pe tample, iar din priviri se revarsa mari si oceane imense... pe umarul drept valurile inspumate se transforma in aripi si-n zborul firesc isi gaseste gandul de ieri...

La inceputul serii, din zambet i se scutura incetisor o tacere si i se naste cumplit un dor... timpul ii saruta usor tamplele, iar in priviri i se scalda de drag ingeri perfecti... pe umarul stang e din nou primavara, iar la capatul celalalt al mirarii isi gaseste visul de ieri...

Si la inceputul noptii, din rugaciuni i se scutura Dumnezei si se nasc zgomotos mii de lumi... pe tample ii ratacesc povesti ciudate, iar in priviri ii adoarme tarziu o minune... pe umeri ii ninge din nou cu aripi de inger si-n zborul usor isi gaseste definitiv iubirea...

Gând simplu.

De la ea am invatat sa zambesc... stia sa-mi rada incetisor prin vreo poveste si stia sa-mi sopteasca inainte de culcare un dor... iar la capatul fiecarei nopti imi arata mereu cum sa mai pot visa... imi desena cu degetul aratator in palma un curcubeu pe care sa ma inalt incetisor pana la stele si-mi inchidea cu o singura sarutare pleoapele peste mare, ma invata cum sa ma rog corect si cum sa cred prea sfant in ingeri... iar la inceputul fiecarui zbor ma invata frumos sa iubesc...

De la ea stiu sa zambesc... mi-a aratat candva ea, intr-o seara, cum se oglindea un suras intr-un ciob de minune... si de atunci, la capatul fiecarei nopti, mai visez asa, pret de-un infinit... si tot ea m-a invatat sa cred in Dumnezeu si cum sa fiu inger luni dupa-amiaza, sa plang cand mi-e dor si ma nasc linistit in vreun zbor, sa-mi placa ochii caprui si sa spun mereu "te iubesc"... da, pentru toate, ii multumesc... numele ei? nici nu conteaza... eu ii spun simplu: mama...

Gând uşor.

Se intampla uneori sa incepi sa crezi in minuni... ca atunci, ca in seara aceea... in privire mi-era asa, un pic de mare, iar prin ganduri imi tipa prelung un pescarus... peste noi ploua incetisor cu stele din carul mare, iar pe buza ta de sus se jucau de-a surasul doua jumatati de soapta... si in zborul usor eram parca fara timp si pluteam imbratisati spre plus infinit...

Pe umarul drept incepusera sa-mi creasca aripi imense, iar pe frunte mi se nasteau cu zgomot mii de lumi... prin par ti se prindeau zambind puii de inger, iar langa tampla ta, Dumnezeu stia pe de rost sa se roage la noi... da, poate ca trebuie doar sa inveti sa crezi in minuni... si uneori se intampla sa te indragostesti... exact ca in seara aceea...

Gând de tine.

Candva, la capatul innoptat al vreunui somn, te-ai scuturat perfect dintr-o rugaciune si mi te-ai asezat incetisor langa suflet... ai cazut din Rai si mi te-ai transformat apoi in inger, si-n zambet, si-n dor... iar la capatul celalalt al vreunui vis, m-am prefacut si eu, firesc, in Dumnezeu...

Candva, la inceputul nesigur al vreunui cuvant, te-ai scuturat cumva dintr-o poveste si mi te-ai asezat incetisor pe buze... ai cazut a infinit si mi te-ai transformat apoi in soapta, si-n sarutare, si-n dor... iar la sfarsitul oricarei taceri, m-am prefacut si eu, definitiv, in mirare...

Candva, din amintirea alba a vreunui miez de noapte, te-ai scuturat frumos dintre stele si te-ai asezat incetisor sa-mi veghezi nemurirea... ai cazut dintr-o privire caprui si mi te-ai transformat apoi in minune, si-n ganduri, si-n dor... candva, la inceputul zborului usor, m-am prefacut si eu, de drag, in iubire...