Atât de adevărat.

Aproape de miezul noptii mi-e din nou putin mai dor... de tine, de zboruri, de iarna... si aproape de visul in doi sunt din nou prea mirat... de mine, de ingeri, de noi...

Gandul de azi e aproape ciudat... aluneca pe frunte, apoi pe spranceana dreapta si se preface in mare si-n verde infinit prin albul ochiului stang... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat zambind asta-vara si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape perfect pe buza de sus...

Visul de azi e aproape sfant... aluneca pe umar, apoi pe aripa stanga si se ridica in rugaciune si-n timp infinit prin palma dreapta a vreunui Dumnezeu... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat razand asta-toamna si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape firesc pe buza de jos...

Aproape de miezul noptii mi se face un fel de dor... de vise, de ganduri, de ierni... si aproape de zborul in doi sunt din nou prea mirat... de tine, de ingeri, de noi...

Gând de-aseară.

... si esti asa, un fel de atingere usoara, un zbor incetisor, esti emotie ciudata sau fiorul ce mi se catara abrupt pe sira spinarii, esti prima impresie si senzatia de deja-vu, mi-esti gandul ce se repeta pana la obsesie, esti ideea incrustata adanc in ridul de pe fruntea mea, esti tacerea de la sfarsitul fiecarui cuvant, esti poate o soapta sau vreo vorba inteleapta, esti somnul visator si privirea pe care nu o pot descrie, esti ceea ce am invatat pe de rost si esti tot ce nu am sa stiu vreodata, esti linistea dintre zambete, esti atat de fireasca si mi-esti cea mai perfecta, esti ingerul ce-mi sta culcusit prin puful aripii drepte, esti a opta minune, a unsprezecea porunca, tu esti de fapt Dumnezeu... si da, esti asa, un fel de dragoste imensa, esti doar dorul de toate si, atat de simplu, esti... stilul meu.

Vis...

In visul de azi noapte iti ingenunchiasem soptit spre sfarsitul unei rugaciuni, iar tu ma tineai zambind de umeri si-mi aratai cum sa zbor pana la Dumnezeu... in ochiul drept ti se scalda frumos o nastere de lumi, iar pe buza de jos iti murea de dor vreo sarutare de-a mea... in jur simteam din nou parfum de tine si din aripi incepea sa ne fie somn usor...

In visul de azi noapte imi ingenunchiasei incetisor spre sfarsitul unei soapte, iar eu te strangeam zambind la piept si-ti aratam cum sa zbori pana la Dumnezeu... in ochiul stang mi se spargea cu zgomot un val de mare, iar pe buza de sus imi tacea de drag vreo sarutare de-a ta... prin gand mai simteai doar parfumul de mine si din aripi incepea sa ne fie din nou somn usor...

Doar ploaia asta nebună.

Ploua incet, iubito... ploua cu vise de pe genele tale, ploua cu ganduri peste tamplele mele, ploua ciudat cu pene din aripi si ploua cu zboruri din zambetul vreunui pui de inger, ne ploua fiecare tacere si ne ploua soptit pe buze cu doruri singure... ploua cu plecari si cu rataciri de toate, ploua cu rugaciuni si cu Dumnezei, ploua in regasiri, ploua absent in asteptari, ploua cu timp si cu vesnicii, ploua cu chemari, ne ploua prin amintiri si prin imbratisarea de-asta vara... ploua cu nimic si cu orice, ploua in alb si negru peste chipul tau, ploua cu rugaminti pe obrazul meu, ploua de drag prin par si pe frunte, ploua tarziu a seara si a noapte buna, ploua cu promisiuni, ploua cu impletiri de maini si cu sarutari pereche, ploua spre sfarsitul lumii, ploua pana si cantecul prea trist al pianului fara culori, ploua prin noi definitiv...

Si ploua incet, iubito... ploua dumnezeiesc cu vise pe genele tale, ploua cu ingeri peste tamplele mele, ploua cu ganduri din aripi si ploua zambind prin imbratisarea de iarna trecuta, ploua cu rugaciuni si cu minuni, ploua a fapt divers, ploua a infinit... si ne ploua pe buze a dorinta spusa in soapta, ploua cu lucruri simple, ploua cu liniste mare, ploua de-aseara cu regasiri si ne ploua mereu inspre miezul noptii, ploua cu doruri nebune... ploua cu somn usor pe obraz, ploua cu adormiri prin par si pe frunte, ploua cu iubiri de la mine pana la tine, ploua a indragostire de la tine inspre mine, ploua cu impletiri de trupuri si cu sarutari pereche, ploua cu vuiet o nastere de lumi, ploua in alb si negru pe cantecul pianului-curcubeu, ploua cu noi fara sfarsit...

Gând înşoptit.

Nu ti-am spus niciodata... dar pe obrazul tau imi e mereu un fel de inceput de iarna, cu liniste alba si cu fulgi ce se scutura incetisor din zborul rece al vreunui pui de inger... si pe buza ta de sus imi miroase asa, inainte de culcare, a sarutarea mamei intr-o vara de demult... iar prin parul tau fiecare idee are parfum de ceai, si de lamaie, si de duminica dimineata, si de imbratisari insoptite... sau poate doar parfum de infinit...

Si nu ti-am spus niciodata... dar atunci cand mi te scuturi incetisor din zbor si prin inceputuri de liniste, invat cumva sa curg a rugaciune de pe obrazul lui Dumnezeu pana in rasul vreunui pui de inger... si-n privirea ta mi se pare asa, ca ochiul meu si-ar odihni verdele oricand... iar in sarutul tau fiecare gand are parfum de zambet, si de iubire, si de sambata noaptea, si de minuni insoptite... sau poate doar parfum de infinit...