Ultimatum

Pentru ca ochii mei verzi nu iti mai spun povesti cu primaveri ca in trecut, pentru ca sunt superficial, pentru ca nu mai vrei sa crezi in mine, pentru ca te enerveaza zambetul meu, pentru ca ai uitat sa imi fii aproape exact cand aveam mai multa nevoie, pentru ca nu iti place parul meu si cafeaua pe care o beau, probabil nu iti mai place nici sucul de mere, pentru ca nu o sa intelegi niciodata drumurile mele simple si pustii, pentru ca evident nu iti place topingul de caramel, pentru ca atunci cand ma dor aripile, tie iti pasa doar de zborul tau, pentru ca desi ar trebui sa ma cunosti cel mai bine, suntem atat de straini, pentru ca tu nu ai nevoie de ingeri, ci doar sa ma poti modela cum vrei tu, pentru ca mereu gresesc si tu ai dreptate, pentru ca te enerveaza ca inca mai pot sa fiu copil, pentru ca niciodata motivul meu nu conteaza, dar al tau e perfect, pentru ca oricum nu te intereseaza minunile in care cred eu si pentru ca nici macar nu vrei sa ai incredere in mine, pentru ca am atatea defecte incat poti sa faci mii de liste si pentru ca uiti sa ma sustii cand mersul mi-e mai greu, pentru ca atunci cand eu vin, tu alegi sa pleci si pentru ca lacrimile mele nu te-au intristat niciodata...