Demult totul era perfect... Sau stiam eu sa-mi fie toate perfecte...
Acum... miezul noptii e mereu exact cu o ora mai devreme, luna imi bate doar pana la un metru de fereasta, iar somnul nu-mi mai e prieten... poate doar amic uneori...
Aud glasuri cunoscute si privesc atent... nu mai inteleg nimic, sunt doar cuvinte fara sens, in limbi prea straine pentru mine... la fel ca amintirile...
Timpul imi curge prin vene si prin ceasuri, dar in sens invers... si visele din fiecare dimineata sunt doar in ab si negru...
O gluma buna ma face de fiecare data sa lacrimez, iar suferinta si tristetea imi provoaca un ras nervos si zambete complice...
Rugaciunile imi urca pe rand catre Dumnezeu pe tobogane prea lucioase... si nu stiu cum se face ca mereu imi cad peste ganduri si mi se rostogolesc prin suflet...
Ingerul e acum gri si se ineaca... nu mai stie nici sa inoate, nici sa mearga... si imi pare ca nu a stiut niciodata sa zboare...
Demult totul era perfect... Sau stiam eu sa iubesc...
Acum... miezul noptii e mereu exact cu o ora mai devreme, luna imi bate doar pana la un metru de fereasta, iar somnul nu-mi mai e prieten... poate doar amic uneori...
Aud glasuri cunoscute si privesc atent... nu mai inteleg nimic, sunt doar cuvinte fara sens, in limbi prea straine pentru mine... la fel ca amintirile...
Timpul imi curge prin vene si prin ceasuri, dar in sens invers... si visele din fiecare dimineata sunt doar in ab si negru...
O gluma buna ma face de fiecare data sa lacrimez, iar suferinta si tristetea imi provoaca un ras nervos si zambete complice...
Rugaciunile imi urca pe rand catre Dumnezeu pe tobogane prea lucioase... si nu stiu cum se face ca mereu imi cad peste ganduri si mi se rostogolesc prin suflet...
Ingerul e acum gri si se ineaca... nu mai stie nici sa inoate, nici sa mearga... si imi pare ca nu a stiut niciodata sa zboare...
Demult totul era perfect... Sau stiam eu sa iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu