Ganduri...

Cand nu vrei sa imi vorbesti si ai da orice sa imi ocolesti intrebarile, grabesti pasul si nu te mai uiti spre mine...

Iti zambesc si stii ca te vei pierde in zambetul meu daca te uiti la mine doar o clipa...

Nu intelegi de ce sunt asa de calm si de ce soapta mea te linisteste atat de tare...

Daca ai putea, ai opri timpul in loc cat sa poti inchide intr-o privire de-a ta toata dorinta unui sarut...

Noaptea iti imprastie orice idee si stii doar ca ai nasul atat de inghetat si ca manusile nu te mai pot apara de frig...

Ai vrea sa fii o ceasca de cafea sau de ceai intr-o duminica dimineata...

Poate daca ar mai ninge in vreo seara, ai putea din nou sa crezi ca visele se pot implini daca te strang tare la piept...

Bataile inimii mele si sunetul pasilor tai arunca ecouri ciudate in iarna si in timpul prea inselator, iar tacerile noastre se prefac in zambete si in raspunsuri soptite pline de intelsuri ascunse...

... Cand vrei sa imi vorbesti si ai da orice sa te pierzi in sufletul meu, incetinesti pasul si iti culci cuminte capul pe umarul meu... Da, poate nu esti decat o cana de cafea sau de ceai, sau o iarna in care timpul nu ma mai pacaleste, poate ca nu esti decat gandul meu intr-o duminica seara cand frigul nu mai poate decat sa ma incalzeasca...