Aripi de iubire.

Linistea mi-e vis absent de miezul noptii... gandul imi aluneca din nou firesc inspre tine... te privesc printre randuri si pe aripile tale imaculate imi desenez in albastru drumul catre o noua dimineata...

Pe zambetul tau se nasc luceferi si mor obositi zeii... as vrea sa iti pot culege dintre idei o rugaciune si s-o inalt perfect la inceputul fiecarei seri... sanul iti tresalta in somn si un inger isi deschide aripile peste infinit...

Din mii de ploi am invatat sa-mi colorez curcubee... intr-o clipa imi incep ierni cumplite sau primaveri parfumate, mi se termina anotimpurile toate si se sfarsesc cu zgomot mii de lumi... iar pe aripile noptii imi adoarme soptit o iubire...

Te culeg si te arunc intr-un ocean de verde... gandul imi aluneca din nou firesc inspre visul in care te ninge absent cu fulgi si cu pene din aripile ingerilor... te privesc printre randuri si mi te desenez in albastru si in dimineti linistite...

Gand de septembrie.

Candva stiai cum sa te trezesti mereu zambind... aveai privirea plina de lumini si de linisti ingeresti, iar aripile te dureau atat de placut... doar zburasei toata noaptea in Paradis printre gandurile lui Dumnezeu... aveai atatea vise incat gaseai inca destule dimineata pe perna, asteptandu-si randul cuminti sa le visezi in seara urmatoare... si da, stiai ca in septembrie se intampla mereu o minune...

Acum ai uitat sa mai crezi in povesti... ti-ai pierdut increderea si trezirile iti sunt cumplite... fiecare urlet iti frange aripile si iti rupe zborul in mii de bucati... poate ai sa le gasesti pe undeva, in vreo zare indepartata, atunci cand iti vei aminti sa te rogi corect... perna ti-e goala, la fel si zambetul... nu mai stii vreun inger care sa te invete linistea in fiecare dimineata, iar in septembrie nu mai e demult vreme pentru minuni... da, candva aveai atatea vise...

Ratacire prin ploi.

Pe obrazul serii au aparut primele lacrimi ale ingerilor... din doua idei ratacite printre ploi imi fac o punte de ganduri din cerul inalt catre tine... zambesti departe si pornesti incet inspre mine...

Candva stiai sa iti imaginezi inceputuri de povesti... inchizi ochii, iar pasii te poarta usor spre ultima amintire cu mine... nu a trecut decat o clipa si totusi iti par secole de atunci... ai obosit sa tot cauti finaluri perfecte si-ai vrea atat de mult sa ajungi... si timpul ti se opreste tot intr-o singura bataie a inimii... pe umarul noptii, infinitul plange cu ploi si cu stele cazatoare...

Mai ai doar putin... ma atingi aproape de suflet si in gand imi rasare luceafarul de dimineata... din zorii rataciti printre ganduri imi fac o punte de vise din cerul inalt catre soare... da, pe buzele fierbinti ale zilei ploua cu sarutari ingeresti...

Poveste in culori.

Am revazut "The Lake House"... cred ca a fost a patra sau chiar a cincea oara... de fapt nu conteaza... de fiecare data aceeasi idee imi ramane : cand iubesti, nimic nu este greu, totul se intampla... trebuie doar sa vrei si sa ai curaj... Si da... putem crede in povesti... Ce castigam ? Nu stiu exact... stiu insa doua lucruri : ca nu ai ce pierde si mai stiu ca macar ai putea incerca sa castigi ceva... deci... astazi o sa cred in povesti cu zane... la unul din capetele noptii, dintr-o joaca de ingeri, se naste o minune...

Priveste-ma in timp ce tin pe umeri un curcubeu... asa... zambesti frumos si nu te miri ca in dreapta mea se insereaza in nuante de violet, iar din stanga imi rasar doi sori portocalii... totul e firesc... la fel si marea verde din ochii mei, la fel si licuricii ce-ti stropesc rasul in lumini albastre...

Taci... pe buze iti rasare un cuvant soptit perfect, iar pe obrazul alb iti infloreste in alb imaculat un crin micut... te sarut cu rosu incandescent pe gura fierbinte, apoi te pictez pastelat in galben si in roscat pe un nor pufos in forma de infinit... cu un suspin imi inchizi sufletul intr-al tau si iubirile noastre se prefac in luceafarul de dimineata...

Vezi ca poti sa visezi? Da, in somnul tau se naste o poveste cu zane si cu ingeri, iar la celalalt capat al noptii, un spiridus se joaca in culori cu o minune...

Cautand raspunsuri.

Azi noapte am urcat pe o scara din vise si somnuri adanci pana la Dumnezeu... ma astepta la capatul unei rugaciuni de seara si imi zambea cu liniste printre ganduri... ne-am asezat pe albul unui nor si ne-am privit in suflet catre lume...

Si L-am intrebat pe Dumnezeu: "Bunule, unde se duc sperantele atunci cand ni se pierd fara nici un inteles ?"... mi-a suflat cu raze prin par si pe tample si mi-a raspuns bland: "Cand voi uitati sa mai credeti si sa fiti buni, sperantele merg toate in griuri si mor pe rand la picioarele singuratatii."
M-am uitat la El cum scruteaza pamantul si L-am intrebat din nou: "Nu ai obosit sa ne vezi cum ne uitam de noi si ne indoim din ce in ce mai mult de toate? Nu ai obosit, Doamne, sa ne mai iubesti?"... si-n Paradis a inceput sa ploua cu lacrimile ingerilor atunci cand mi-a raspuns: "De s-ar sfarsi toate intr-o clipire a eternitatii si ar trebui sa recreez din minuni Universul, v-as cauta dintre cioburile vechii lumi, v-as modela din nou perfecti si v-as iubi de mii de ori mai mult... pentru ca voi toti sunteti Eu."
Si, asezat pe marginea nemuririi, L-am mai intrebat atat: "Ne-ai invatat sa alergam inainte si inapoi, sa ne frangem cu zgomote uriase si sa ne inaltam deasupra tuturor triumfatori, ne-ai invatat sa ne strigam bucuriile si deznadejdile, frustrarile si orice cadere abrupta... de ce nu ne-ai aratat si cum sa ne fie liniste ?"... mi-a luat mana, mi-a lipit-o cu grija de piept si mi-a spus: "Atunci cand toate par fara scapare si cand nu mai stii cum sa zbori, cand urletul timpului iti sparge timpanele si cand secundele se opresc in cea mai cumplita bataie a ceasului din perete, se deschide poarta catre singurul loc in care Eu sunt mereu... si-n locul acela e mereu verde, caci verdele Meu inseamna Viata si e albul perfect, acolo e Dragostea cu senzatii de rosu ca la inceputuri si e cerul intreg cu tot albastrul lui... aici, in mijlocul lumii tale, este Sufletul... iti vei gasi mereu linistea si zambetul... si ma vei gasi pe Mine, intr-o tacere a culorilor si a iubirii absolute..."

Mi-a daruit un inceput de rugaciune si mi-a vegheat coborarea spre un nou dis-de-dimineata... am adormit tarziu printre ganduri... azi noapte am urcat pe o scara din vise si somnuri adanci pana la Dumnezeu...