Gând... de tine.

Ingerul a uitat din nou sa mai zboare... ii sunt aripile grele de prea mult dor... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de miez de noapte, iar pe obrazul lui Dumnezeu se scurge absurd o lacrima din infinit... poate prea departe se-aude ciudat cum mai moare o tacere si-n dezmembrarea imensa de lumi amintirea de tine ma doare soptit...

Si ingerul a uitat din nou sa mai doarma... ii e somnul greu de prea multe doruri... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de Dumnezeu, iar pe obrazul lumilor se scurge absurd o lacrima spre infinit... undeva departe se-aude ciudat cum se naste miezul noptii si-n amintirea imensa de tine tacerile toate ma dor prea soptit...

Gând cu minuni.

Dormi... vara ti-a imbratisat ultimele ganduri, iar somnul ti-a adunat toate ideile pe sub pleoape... ochii de noapte ti se zbat in albul ingeresc, iar pe tample si-n par ti-au crescut pe furis flori de tei... de-acum iti stiu visele pe de rost... asa ca nu te trezi, iubire... nu inca...

Dintr-o rugaciune te soptesc cu liniste in palma dreapta si-ti rasar din nimic pe umarul stang intr-un inceput de aripa curata... zambetul meu, deghizat in sarut incetisor, ti-a adormit demult pe arcul perfect al buzei de sus, iar degetele-mi usoare isi cauta cu infrigurare culcusul pe sanul fierbinte... exact la miezul noptii secundele se opresc pret de-un infinit sa mai taca o vreme in ceasul din perete...

Vara ne-a imbratisat pe-amandoi printre ganduri, iar somnul ne-a adormit cu minuni pe sub pleoape... prin ochii de verde mi se zbat pui de inger, iar la tine pe tample cresc pe furis flori de dor... de-acum stiu sa te visez pe de rost... asa ca nu ma trezi, iubire... nu inca...

Poveste fără timp.

Candva nu voi mai sti decat o poveste... una singura... va fi insa de-ajuns... tu ai sa ma asculti mereu si-ai sa-mi lacrimezi cu vise pe-obrazul stang, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut cu verde-n primaveri pe albul ochiului drept...

Uitati la marginea vreunui infinit ne-am aminti, ciudat, doar umbre de timp si vise fara culori... Dumnezei-copii ni s-ar aseza incetisor pe genunchi si ne-ar masura in taceri fiecare liniste si orice minune, iar dintr-o rugaciune-curcubeu doi pui de ingeri ne-ar invata cumva sa zburam...

Candva nu voi mai sti decat o iubire... una singura... insa va fi de ajuns... tu ai sa ma privesti mereu si-ai sa-mi zambesti cu vise pe buza de sus, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut caprui si absent pe albul tamplelor de iarna...

Gând şoptit.

Se cam inserase prin parul tau si eu nu stiam daca sa-mi aprind un gand pe obrazul tau drept sau sa-ti culeg un stol de vise din aripile ciufulite ale vreunui pui de inger... si ma priveai innoptat cu-n inceput ciudat de rugaciune pe buza de jos, iar mie mi se parea ca soaptele toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua cuvinte si-un zambet color...

Da, se cam innoptase prin ochii tai si eu nu stiam daca sa-mi aprind un sarut pe obrazul tau stang sau sa-ti culeg un stol de doruri din gandurile obosite ale vreunui Dumnezeu... si imi zambeai inserat cu-n inceput ciudat de soapta pe buza de sus, iar mie mi se parea ca linistile toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua iubiri si-o minune-n culori...

Nocturnă.

Hai, lasa ziua sa adoarma usor inserat prin vreun gand de-al tau... de acum iti voi sprijini eu privirea pe vreun zambet soptit si-ti voi saruta cu luni de-argint obrajii fierbinti... asa, aseaza-ti tampla pe umarul meu si-ti voi inventa un somn incetisor din stele caprui sau din vise-curcubeu... iar inspre infinit o sa ma opresc putin la tine-n par si-am sa ma transform tacut in miezul noptii...

Haide, lasa ingerul sa adoarma bland prin vreun zbor de-al tau... de acum iti voi sprijini eu aripile pe vreo rugaciune soptita usor pe tampla lui Dumnezeu si-ti voi gasi pe obraz colturi de paradis... asa, aseaza-ti dorul prin gandul meu si-ti voi inventa de drag un somn caprui sau un vis in culori... iar inspre miezul noptii o sa ma opresc putin la tine-n zambet si-am sa ma transform de tot in iubire...